Poezie
Copiii strazii
1 min lectură·
Mediu
Sarmani copii, imbatraniti de soarta,
Cersind la usa marilor imperii,
Plangand in pumni, cu inocenta-si poarta
Pustia viata-n chinuri si mizerii.
Ne amintim de ei in cate-o seara
Si le-aruncam pe-ascuns priviri fugare
Cand ei nu indraznesc nici sa mai ceara
De la saraci un licar de mancare.
Ne amagim cumplit ca facem bine
Si-i cautam prin hrube si canale
Sa-i omenim la sarbatori crestine
Si-apoi sa-i incadram in legi penale.
Copii saraci, schelete ambulante,
Nu-i vina lor ca i-au adus pe lume
Femei ce-au fost vremelnice amante
Unor barbati ce n-au nici rost nici nume.
Nu- vina lor ca nu mai au familii
Si-s alungati din case precum cainii
De cei ce-o fac in lume pe umilii
Cand bautura-si iau in locul painii.
Nu-i vina lor ca-n datorii externe
Noi ne-afundam trimestru de trimestru.
Si ne vor rade-n nas din subterane terne
Cand ne vom pune tara sub sechestru.
Bieti urgisiti ai vremilor mizere,
Ei trec prin lume ca un nor prin ceata.
Nu-s insetati de bani sau de putere
Ci-si cer doar dreptul lor legal, la viata.
003472
0