Maria Prochipiuc
Verificat@maria-prochipiuc
mariacyt@yahoo.com
Nu am mirosit niciodată o ,,mateolă,, exită cu adevărat sau e doar un exercițiu poetic?
Pe textul:
„iubește-mă poezie minte-mă" de silvia caloianu
Am început să umblu prin lanul cu amintiri, dacă tot e vremea să ne aducem aminte îți dai seama că orice treaptă lipsă ascunde o amintire, un poem, poate un vers spus la întâmplare, dar și așteptarea poate fi o amintire: când șerpii serii vin să mă aștepte,
prin ruginiul nopților… ce poate fi mai interesant decat folosirea acestui ruginiu, dacă vrem sau nu, nu mai putem contesta timpul care și-a pus amprenta, admirabil mi se pare continuarea versului ,, ca mirii,, după mine spune totul, ne duce în lumea purității cuvintelor.
Nostalgie, redată atât de simplu dar cu trimiteri spre lumea unor alte poeme sau spre realități care abia acum ies la iveală:
De s-a-ntâmplat, cândva, acum nu este
decât o strălucire, într-un geam,
a lacului de-atunci, o umbră peste
Pe textul:
„Sara, pe lac..." de Daniel Bratu
RecomandatO stare de transpunere a realității sub o formă filozofică sau poate altfel decât aș putea spune eu în mod direct, și și-urile din doi în doi își au rostul lor e un fel de subliniere sau de ce nu de atenționare în mod voit a ceea ce trebuie spus, dar mai ales înțeles. Poemul se sprijină pe versuri din doi în doi. Interesant!
Pe textul:
„Sonet cu și-uri" de Adrian Firica
Pe textul:
„Antologie "Vama literară"" de Djamal Mahmoud
Sintagme deosebite:
rugina amară a cuielor
...coboară Liniștea îți bate în poartă
se așează cu tine la masă e seară
și ultima strofă în totalitate
Pe textul:
„de la noapte la Viață" de silviu dachin
Mi-a plăcut incursiunea într-un timp aproape trecut, amintirea jocurilor, dar mai ales amintirea unui port nu știu dacă imaginar sau...dar marea a existat si incă mai este. Pot exemplifica versuri care îmi reflectă o anumită imagine:
îmi amintesc de saboții mei fără toc
din vremea când mă jucam de-a soldatul prin iarbă
privesc orizontul rupt de picioarele grele de piatră
Pe textul:
„numai tu știi" de rosculet ioana catalina
nimic nu mai mișcă.
....................................
cineva se prăbușește cineva moare
străinul acela nu-s eu
Pe textul:
„iarna mea" de Alexandru Gheție
Alexandru, pașii celor care pleacă sunt mereu prezenți, îi auzim și acest lucru ne face bine uneori. Mulțumesc de popas!
Pe textul:
„Strângere de inimă" de Maria Prochipiuc
apoi îmi șterge noaptea de pe buze
literele
împrăștiate prin cameră la trezirea ta
pumnii se strâng într-un dormitor comun
Pe textul:
„punct portocaliu pe hârtia noastră milimetrică" de silviu dachin
lumina învie pământul.
Pe textul:
„stop cadru" de Anghel Geicu
și continui să fac cu el ca un singur om.
și nimeni nu se va intreba de ce.
Pe textul:
„și eu te iubesc" de Marinescu Victor
Victor- îmi este dor să știi de vrmurile când daca trecea o zi fără vers mi se părea că nu existam, e o nouă etapă poate în viața mea ce nu mi-aș fi dorit să o exersez, dar poemul acesta simt că mă reprezintă așa cum sunt în acest moment.
Pe textul:
„Strângere de inimă" de Maria Prochipiuc
Visele sunt cele ce nu au limite, frumusețea imaginii sau de ce nu frumusețea versului se reflectă reciproc în cuvânt.
Poate iei legătura cu mine. Multumesc!
Pe textul:
„Prea înalt" de Cristina Rusu
Dane, îți mulțumesc,semnul tău valorează mult pentru mine. In suflet sunt toate vânzolelile!
Ottilia, primul vers remarcat are în el după mine încărcătura poemului, să știi că nimeni și nimic nu poate înlocui prezența cuiva, depinde de drumul pașilor. Mă bucură popasul tău în starea mea de suflet!
Pe textul:
„Strângere de inimă" de Maria Prochipiuc
Pe textul:
„Clipa următoare" de Maria Prochipiuc
Un poem ce imbrca o forma criptata, mesajul trebuie cautat dincolo de cuvinte, poate chiar in acea pasare moarta, nu ca ar fi intruchiparea mortii, ci dupa mine chiar ridicarea la viata, poate la o noua viata, dar sansele se pierd tot printre cuvinte mi se pare ca nu dai prea mari sanse poemului sa se renasca
Pe textul:
„Raportare la oameni" de Liviu-Ioan Muresan
un poem ce incearca exprimarea starilor mai mult prin amestecarea identitatilor, totul e calculat, sentimentele sunt dirijate incet prin convergenta. M-as opri la penultimul vers.
Pe textul:
„când se va arăta" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Lansare de carte" de Dumitru Mălin
- mi-a (mai) rămas doar mersul înapoi - as renunta la mai
- să speli toate păcatele (pământești) - fără pământești
poemul are în el o mare întristare, dincolo de cuvinte e doar timpul ce macină gândul, așteptarea e parcă fără sfârșit, așteptarea că trebuie să se întâmple ceva sau poate cineva să schimbe cursul acestei așteptări
Pe textul:
„să păstrezi străzile libere pentru mine " de Maria-Gabriela Dobrescu
Ai intuit foarte bine dupa o atenta analiza a textului ca sunt multe elemente ale naturii, nu mai am ce face asa era natura atunci cand am scris. Sunt si momente cand inspiratia ne paraseste, eu de fapt fac un exercitiu de inspiratie. Voi reveni asupra textului dar dupa un timp, Te rog cand afirmi ceva sa si argumentezi, chiar ma intereseaza cine si in ce fel a folosit imaginea cu oistea. Multumesc!
Pe textul:
„Clipa următoare" de Maria Prochipiuc
