Poezie
numai tu știi
1 min lectură·
Mediu
peste casa mea trece podul de piatră
uneori merg la capătul lui mă așez
trecătorii îmi aruncă în grabă monede
sunt vulnerabilă la căderile lor
le ascult zornăitul pe dale privesc marea
navele care vin încărcate
îmi amintesc de saboții mei fără toc
din vremea când mă jucam de-a soldatul prin iarbă
stângul, stângul, stâng-drept-stângul
alteori fug departe de pod
privesc orizontul rupt de picioarele grele de piatră
slăbite acolo unde iepurii rod noaptea cu dinții
peste casa mea podul s-a dărâmat
a venit marea și a îngropat în alge și puzderii de scoici
cioturile picioarelor dalele sparte
mă ridic doar cât să-ți ating urechea și să îți șoptesc numele
iar tu să te întrebi oare asta a avut să spună adela
023.816
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
rosculet ioana catalina. “numai tu știi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rosculet-ioana-catalina/poezie/14003693/numai-tu-stiiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RCpentru aplecarea asupra textului meu. un sambure de adevar exista in orice poezie.
0
Mi-a plăcut incursiunea într-un timp aproape trecut, amintirea jocurilor, dar mai ales amintirea unui port nu știu dacă imaginar sau...dar marea a existat si incă mai este. Pot exemplifica versuri care îmi reflectă o anumită imagine:
îmi amintesc de saboții mei fără toc
din vremea când mă jucam de-a soldatul prin iarbă
privesc orizontul rupt de picioarele grele de piatră