Poezie
stop cadru
1 min lectură·
Mediu
privesc strada cum se face din ce în ce mai îngustă
fiecare zi se strânge pe trupul unei femei
în timp ce fermoarul aleargă dinspre coapse până spre cer
într-atât
lumea devine mai nudă, cu fiecare bâzâit de insectă.
părul căzut pe chitară alunecă pe trepte difuz
și simfonia fantastică
încă mai mușcă din mine
zumzetul moleculelor abia se aude
pentru aceasta trebuie să deschid larg fereastra
nici absintul salivei
nici un cor de termite
nici firul de iarbă nu are hotar
până unde
lumina învie pământul.
013717
0
lumina învie pământul.