Maria Prochipiuc

Dorian - nu știu în ce sens spui tu că greșești, trăirile sunt pentru cei ce simt cuvântul, simt vibrațiile cuvântului, simt tremurul versului sub privire, când inima se regăsește în goliciunea ei acolo, ce comentarii să aștepți, nu este oare suficient ceea ce ai găsit aici?

Aripile rătăcite sau nu - știi foarte bine că au fost luate dintr-un loc anume. Gândurile bune se adună într-un alt poem. Să ne reauzim întru cuvânt. Mulțumesc!


George – Să fii oare pentru prima dată la un poem ce-mi aparține? E posibil că da sau poate nu! Tot ceea ce scriu trec prin mai multe filtre: a inimii, a minții și apoi a rațiunii, totul e posibil, versul cu valurile e desigur o metaforă, esența se află în
cum
noaptea se așterne peste zi

Mulțumesc de popas!

Aș putea spune că mă surprinde o acțiune de genul acesta, vine decembrie și ar fi de așteptat să ne mai adunăm în suflet și clipe de linște, de bucurie, de mângâiere... și da, mă surprinde! E pe undeva o undă de regeret, e poate neputința mea de a înțelege oamenii, dar pe lângă toate acestea am puterea și pot mărturisi că până la urmă cel mai important lucru e faptul că ați reușit, drept pentru care vă urez din tot sufletul meu să aveți bucuria acestei împliniri... primul pas deja e făcut, totul e să mergeți mai departe. Succes participanților și realizatorilor! Așteptăm vești de la eveniment!

Un poem deosebit, poate aș pune la titlu, simplu: Schizofrenie! Imagini realizate foarte bine, starea e mereu alta, halucinație și realitate, îmbinate foarte bine. Reușești să scoți momentul culminat al stării în mod deosebit prin imaginile:
rolurile de cioban soldat politician preot sau demon
lovindu-și ceafa de ziduri
pândește orele le prinde din aer

și finalul e pe măsura poemului, trezirea la realitate într-un mod cu totul normal.

deseori nu mai înțelege nimic
doar privește din pragul ușii
suspicios
încălțat în aceleași șosete trei sferturi murdare

Dorian - Trăim fiecare cuvânt și întru fiecare, cuvântul e cel ce își descarcă către cititor profunzimea și mai ales semnificațiile, și așa cum bine ai spus, cuvântul nu minte niciodată, cgiar dacă mai există și ,, vorba românului are mai multe înțelesuri,, în orice limbă mai există asemenea lucruri , dar parcă dintre toate limba română e cea mai plină de înțelesuri, de asta e bine să-i dăm cuvântului valoare și putere prin folosirea lui în context. Să ne întregim așa dar întru sinceritate, dărnicie, cernându-ne pe noi înșine… Acest poem eu un tăiș dintre noapte și zi, dar feminizat, adus în altă formă, esprimând bucuria de a trăi și a ne aproopia indiferent câtă distanță ne desparte. Inima bate la unison în miez de noapte când tăcerile se adună!

Fiorul poetic străbate imaginea cuvântului, adâncind capacitatea de a înțelege neînțelesurile, iubirea este pusă în antiteză cu indiferența poate prea mult și cu disprețul.

Lași să se întrevadă cu destulă transparență, metaforele, ca singura cale de atingere a echilibrului și a împlinirii creatoare. Visarea neîmplinirii iubirii este ascunsă adânc în sufletul tău de poet. Universul iubirii e în tine, de aici frumusețea imaginilor.

joc viața pe versuri de cupă, fierbinți
ghețarii se topesc, apele se ridică
mereu se face loc
în adânc – un poem deosebit prin imagine și cuvânt, raportul între conținut și formă este unitar. Poezia este senină, momentele sunt parcă retrăite, limpezind motivul liric, dând impresia unui timp îndepărtat. Poemul se adresează tuturor cititorilor.

Doru - dorul dorului de doru, toate poemele se revarsă din inimă, doar cele prelucrate, au altă tentă, dar se simte, ce nu ți-a plăcut nu am de unde ști, gândesc că nu e vorba de poemul meu anterior, dar am prins acea stare de fierbere interioară, a răzvrătirii celui care vrea să dăruiască și o face cu drag și în schimb, dar... toate sunt trecătoare, să nu te mai năucească decât ceea ce vrei să dai mai bun din tine, fiindcă oricât am vrea nu reușim să întoarcem ,,lumea,, pe partea cealalară, decât daca ea dorește.

Și eu iar \"rererecitesc\":

\"nu căuta aiurea văpăi de aripi
nici mândra-nfățișare
doar fantezia mai hrănește
aroma din grădină și înțelesul
șerpoaicelor ce mușcă
cu limbi ca o săgeată
tăcera apelor
gonită
în
pustiu\"

Narcis – mulțumesc de citire și să știi că îmi place comparația cu steluța de zăpada, chiar dacă la prima atingere se topește. Tu ai comparat arta cu Mefisto, și desigur că poate fi și așa, pot fi diverse interpretări, în mintea mea a fost cu totul altceva, dar dacă pot exista diverse interpretări e un lucxru minunat pentru cel ce scrie.

Dărnicia, a venit din partea ta, ceea ce dorești să faci mă determină să caut multiple răspunsuri la poemul dedicat mie. Mi-aș fi dorit să comentezi, să iei poemul de sine stătător, e un lucru ce mă interesează cel mai mult, în rest inima poate vorbi în mai multe feluri. Cine știe dacă nu cumva vom avea și surprize!

Am citit cu placere ce ai scris aici, înțeleg că este un scenariu, scenariu ce i se mai pot introduce noi dialoguri. Dramaticul, capătă în final acel umor de situație, stăpânești clar reacția personajelor, și ce mi s-a părut interesant e semnificația numelor, ele spun totul parcă , fără a mai fi puse în dialog, dar dialogul materializează cu adevărat semnificația numeleui.

Aș vrea să iau de exemplu pe Albone, care își ia acest nume doar pentru a părea că el este cineva și este, chiar după spusa lui: Eu, Sandu Albei, proprietar de ziar, de pământuri și de tot ce-i pe ele, ..., omul sigiur pe situație, indiferent pe cine are în față știe că situația e în mâna lui, de aici și oferta. Celelalte personaje sunt tipice situației.

Din punctul meu de vedere am rămas surprinsă că s-a terminat prea repede.

Viața ca un avion de hârtie? Mi-a plăcut mult versul: lepădându-și tălpile-n nisip, o imagine deosebită, efemerul din noi și din tot ce ne înconjoară, mi-aș dori să înțeleg gândirea ta, oricât ai încerca pentru tine cuvântul are o altă semnificație, trebuie să parcurgi o vreme în lumea celilalt să-i poți înțelege modul de a privi lucrurile. Încerc să pătrund, dar e posibil să fie doar lumea mea, și așa este ceva.

Laurennțiu- ,,articolele,, mai ales referitore la aceste evenimente au rolul de a relata ceea ce s-a întâmplat într-un anumit loc și moment, uneori foarte pe scurt,de ajunge aproape un anunț, când este vorba de un spațiu în presă, iar aici e cu totul altceva, am încercat să redau pe larg, fiindcă spațiul îmi permite și mi se pare o modalitate foarte bună.

Să fi știut că îți dorești, desigur că se putea, nu cred că ar fi fost problemă, dacă am reușit eu, care mi-am făcut pașaportul (uitasem că îmi trebuie pașaport, și era expirat din august) vineri dimineată în 3 ore și la prânz am plecat, cred că nu era nici o problemă pentru tine, dar …

Constatarea, analiza e un lucru minunat, spun eu și așa cum bine ai spus: Multi chemati, putini alesi, dintre multe epigrame bune . Referitor la juriu și la modul de jurizare, cel care o poate face e dl. Diviza ( va reveni pe site, datorita festivalului s-a deregalt cu obligatiile la serviciu si acum probabil trage tare, sper că nu la beci, dar parcă poți să știi, zicea că nu a făcut struguri că s-a manat via…)

La necazul tău cu Copy and Paste, ai dreptate nu merge, nu am găsit altă modalitate de a posta grupajul de epigrame, fiindcă ori nu știu eu să așez, ori chiar nu se poate în coloane și atunci am apelat la o formă ,,originală,, (trebuie apreciată cred, sîc!) am copiat testele ca imagine, dând fundalul de pe site. Dacă te ajută cu ceva dă vina pe ortografia mea, dar inainte de a pleca de la Chișinău mi-am luat toate materialele necesare documentarii și nu de la Diviza, fiindcă mă puteam aștepta la ceva de genula cesta, să mă vadă cât sunt de vigilentă, ci de la cel ce a primit textele pentru consurs, în forma lor originală.

Din câte îmi amintesc despre festival a fost pus un anunț pe site, acum cine e interesat de acest lucru întreabă, spun doar fără a ști exact despre ce este vorba cu regulamentul.

Referitor la odele primărelului, aici nu cred că ai dreptate, cred că doar câteva sunt făcute ad-hoc, restul sunt adaptate la situația de față ( așa cum și pe Aleea Clasicilor, s-au spus multe epigrame îndreptate partidelor politice). Iar încurajările făcute primarului, mi se par de bun simț, fiindcă vreau să vad dintre toți prim[reii noștri ( excluzând pe Funar, din câte știu la Cluj și cel de la Tg. Jiu și poate or mai fi și în alte locuri, vorbesc doar de unde știu) câți au făcut acest gest, să se implice cultural, mulți ar face acest lucru, dacă ar avea în jurul lor televiziuni să-i poată filma, ceea ce nu s-a întâmplat la primaria Chișinău.

Referitor la epigrame nu spun nimic, sunt mulți care o pot face, dacă dorești textele, ți le pot trmite în word, ca să nu te mai chinui cu rescrisul, chiar ar fi interesantă o analiză pe text, așa cum ai început tu, de ce nu, e chiar foarte bine. Am răspuns un pic mai târziu, fiindcă am așteptat Chișnăul să vină cu… dar până atunci să ne spunem noi prerea, de ce, nu!

Nu analiza Concluzia-Rezumat că așa m i-a venit!

Ecaterina Bargan - trebuie să trăim din plin bucuria clipei prezente. Întâlnirea de la Chișinău a fost pentru mine o sărbătoare de suflet. Te-am văzut prinsă în horă, apoi emoția că vei recita acolo aproape de Eminescu. Întâlnirea noastră a fost scurtă, poate suficientă a ne dărui ce aveam la acel moment mai bun în suflet, și eu am simțit acest lucru, și brațele mele au demonstrat acest lucru. iar acel albastru al verticalității îmi este așezat pe masa de scris și...și gata, într-o zi ți-l voi arăta așa cum crede eu...

Dana lui Ștefan – la Chișnău a fost ceva deosebit, spun acest lucru, fiindcă am trăit momente deosebite și pot spune pline de emoție. Am mai scris undeva pe aici că se vedea pe fața fiecăruia de acolo bucuria când au văzut pe frații lor nu numai de dueluri, dar și de sânge. Nu întâmplător cred eu, șoferul a pus casete cu Deșteaptă-te române și cu Noi suntem români și la unison am început să cânăm cu toții, din dorul lor după întregire și să fim una.

Am văzut pe chipul celor care au recitat acolo în parc cu cât patos vorbeau de limba română și cât de crânceni erau atunci când vorbeau de ceilalții nefrați ai lor. E atâta nevoie de aceste întâlniri culturale, încât poate noi de aici nu ne dăm seama, ei încearcă, poate ar trebui să facem și noi ceva mai mult. Nu știu dar am simtit atâta dor în sufletul lor după mama lor adevărată.

Dana nu are nici o legătură înstelarea mea cu ceea ce ai citit tu aici, acolo la tine am găsit perfecțiunea, rotunjită adevărat după versurile lui Daniel, poem ce a trecut cumva pe neobservate, dar tu ai reușit ceea ce nu au reușit alții. Te interesează atât de mult dacă vei fi sau nu suspectată? Atunci când spui lucrurile pe nume mi se pare ceva ce face parte din noi. Nu contează stelele, fiindcă acestea sunt efemere, contează ceea ce rămâne după ce treci pe aici, în mod deosebit respectul față de cel ce scrie. Și așa cum ai spus nu e meritul meu aici, ci a celor ce au avut curajul să participe la un concurs, fără ei eu nu aș fi avut ce să scriu.

Acesti oameni curajosi – epigramiștii sunt cu adevărat minunați, între ei există o mare armonie, atunci când încep să spună epigrame și nu numai de-a lor, ci și de-a confraților lor, dacă ceva merită, și ce mă impresionează e faptul că își memorează creațiile, și că știu a cui e epigrama cutare sau cutare. Epigramiști sunt niște sentimenali, asta am observat eu, nu numai la Chișinău, ci și la Cluj și la Tg. Jiu, unde am participat, umorul lor și faptul că prin epigramă vor să taie în carne vie, ascund dincolo de cuvinte niste oameni timizi și sentimentali.

La Chisinau îți spun eu sigur că nu ai ieșit câștigător, fiindcă am fost foarte atentă la cei ce au plecat de la Chișinău cu câte ceva, de exemplu și eu am plecat cu ceva, o nouă experiență de viață și ce înseamnă să fii patriot. La Chișnău am trăit momentele de a te simți la tine acasa, fiindcă în micorbuzele cu care ne-am deplasat am cântat cu toții imnul României și Noi suntem români, noi suntem aici pe veci stăpâni, poate de aici și una dintre teme, fiindcă a pornit de la o poveste adevărată spusă chiar de Mihai Cimpoi(?) Nici Nicolae Bunduri nu a fost prezent, dar a avut un coleg din Brasov, care i-a luat premiul și am înțeles că l-a și primit. Participarea la concursuri ne face mai puternici și apoi ne face să fim mult mai tehnici cu noi și cu ceea ce facem.

De la Chișinău la vale, curg pe Prut, doar epigrame...să înțeleg că ai fost printre cei ce au participat la concursul de la Chișinău? Un semn că mai citesc din când în când și epigrame. De analizat, versul...poanta las pe alții în măsură să o facă!

De m-ai preface în apa toamnei soneată dar nu fa, e simplu te-aș comenta, nu în versuri, ci poate în roman. Realizare deosebită, Dana Ștefan care ți-a răsucit versurile legănate de vântul dulce de toamnă a pătruns dincolo de cuvinele tale, dar dacă nu erai tu fa diez nici ea și nici altcineva nu reușea un alt poem. Știu că mereu la tine găsesc ceva deosebit , ceva ce nu seamănă cu ieri și nici cu mâine.

Menționez unele cuvinte care mi-au plăcut în mod deosebit și au semnificații multiple:

pitecan-tropii
cotiledonată
urma ta nedes le gată
oiștea oștilor
cloro-formice de m-ai…
o soneată-n fa diez

Imagini create de versuri și mai ales de înțelesul multiplu al cuvintelor.

Dane, abia azi am observat că ai scris despre ce s-a întâmplat la Chișinău, zilele acestea mi-am drămăluit timpul în a mă transpune din nou stării de a scrie, despre un eveniment la care am participat. Citind aici la tine mă gândeam că ai și darul povestirii. Eu nu pot spune prea multe referitor la Chișinău, că doar acolo am fost acreditata pe post de foto-reporter, chiar dacă mai scriu din când în când și poezie.Sîc!!! e posibil să fi trecut pe linia continuă, dar mă descurc nu ai să mă amendezi prea tare!

Personajul adus azi in fata noastra de autor e asezat probabil intentionat intr-un plan indepartat, cu toate ca subtitlu spune cu totul altceva, se insista pe alte momente, poate cel mai important si care ramane in mintea cititorului e cel cu nunta, in momentul cand pesronajul vrea sa intre in dialog pentru a urca pe prima treapta a scrierii imediat domnul profesor o reduce la tacere, ma refer la Micale. Chiar si Bicuta e intr-un plan indepartat cu toate ca era un moment important - ziua lui de nastere. Despre angajata lui Bicuta povestesc altii, e procedeul cel mai incitant sa afli cate ceva despre o anume persoana din gura celorlalti. E un moment bine realizat, in timp vor mai fi poate retusuri, in proza si in poevstiri de acest gen primul moment al povestiri conteaza, fiindca dialogul curge limpede fara alte interdictii.

!!!>>>. „semiotica limbajului bicuțian”, cu spunea Poetul.

Una dintre prozele aceste zile ce merita scoasa la iveala!

Daca as spune ca e o incantare poate unii nu m-ar crede, dar daca spun ca este cea mai reusitsa poezie din cate am citit azi- e un adevar ( fiecare cu parerea lui desigur) prima strofa mi-a adus zmbetul unei zile mohorate (doar afara ca in suflet e totul foarte bine) si parca ma gandesc la durerea de la sale in timp ce tu agale imi intinzi o mana cu siguranta nu te mai apuc si bubuie cu jale pamantul care ma pra-vale.

Abia in a doua strofa proclami: E toamnă, vântul bate peste nuc fiecare vers are stilul lui sa-ti spuna ceva, textul curge cu repeziciune, ai tendinta sa nu mai astepti casca si sa o iei singur, Cazute, sunt doar nucile si bratul macaralei. Ritmul este alert, iar versul limpede ( cu intorsaturi pe alocuri), natural.

Toamna, frunze, dezbracari, te naucesc cuvintele incat nu mai stii de fapt e vara sau doar toamna cu vartejul ei nauc ce reuseste sa rastoarne duminicale si in ritm de vals poalele sa se zbenguie … Incerc sa gasesc cheia, dar fiindca versul te plimba dintr-un registru in altul totul e nesigur. Singurul lucru, sigur de aici e doar faptul ca: O să mă usuc,
tot așteptând să-ți pice de la poale

Nu te-am mai citit demult si a fost o incantare!