Maria Prochipiuc

Mihaela Roxana – … și o recomandare poate avea efect. Mulțumesc pentru popasul făcut întru cuvânt, ai ales versuri dragi mie, versuri ce sunt inima poemului. Poate ar fi bine să scap de lirism, dar e destul de greu, cu timpul cititorul e cel ce decide.
Vasile – Îmi aduc aminte de o vorbă ( îmi permit o glumă ): să nu râvnești la poemul celui de lângă tine:) Cuvintele sunt cele ce poartă în ele sinceritatea sau… Să ne bucurăm cu toții întru Cuvânt! În ultimul timp pentru cei ce mă cunosc am scris mai rar de fapt am postat mai rar, dar asta nu înseamnă că sunt departe de lectură. Dacă îl vei învăța vei fi invitatul meu de onoare la sărbătoarea cuvintelor.

Lucian – ai intrat la offtopic, de fapt am vrut să spun la apă, însușeșteți frumusețea cuvintelor, păstează-le!

Rugăciunea iepurelui, e un mod de a vedea lumea interioară sub starea fricii, dar de fapt gândirea poetică poate avea diverse interpretări, asta e una dintre ele ce am perceput-o doar eu, după mine altul va vedea altfel. Același lucru poate fi exprimat în mai multe feluri, ne ajută multitudinea de cuvinte.

Nișa doi scoate în evidență goliciunea, care nu e numai interioară, ci odată cu trecerea anotimpurilor plinătatea cuvintelor nu mai au puterea să umple golul, sau de ce nu ar putea fi răzvrătirea poetului referitor la acea apariție în vitrină, un nume așezat pe-o carte ce are în interiorul ei cuvintele tale, dar purtând un alt nume.

Nișa se lărgește în timpul trei, iar structură poetică ne îndreptă spre altă viziune, cumva o aenzație interioară a mânuitorului de cuvinte care nu este altul decât poetul, care, în lupta sa ne lasă o senzație resimțită lăuntric doar de el, îndreptându-ne atențiamai mult spre singurătatea patului.

Finalul închide nișap rin tăcere.

Uite, că adunată de pe drumurile unui concediu, am căutat să aflu și eu amănunte despre marea veste comunicată la ,,porta voce,, de peste Prut și am aflat că dacă nu mă grăbesc e posibil să nu mai prind nici măcar stopul, chiar dacă eu nu mai am treabă cu el, nu cu dumnealui, ci doar cu stopul, la mine totul e pe liber! (sâc!)

E posibil să fi ajuns prea târziu, dar oricum cred că dacă nu te găseam prindeam măcar ultima strigare mai aproape de eveniment, ehei ce romantic, în parcul Copou, chiar dacă bulevardul e a lui carol cel dintâiu, teiul lui Emineascu adumbrește pe cei care se vor afla în sala amfiteatru.

Mă gândeam de ce ai lipsit la întîlnirea de la Grumăzescu, când acel canadian a vrut să cunoască cu ce plante rare ne îndulcim noi viața, tu te preumblai pe la umoriști că doar nu poeții te pot susține în demersul tău... (un al doilea sâc!)

Mă bucur, oricum mă bucur că e în septembrie și nu te-ai dus undeva în post să nu am libertate la degustări apetisante. Cu tot dragul voi fi acolo cu sufletul, de corp, nu răspund, nu-l mai pot conduce demult!

Azi, Mihai nu se mai grăbește, în pas de allegro, pe frunzele toamnei își va așterne nu numai poemele, dar și amintirile, despre oameni, despre locuri, dar mai ales despre el. Lacrimi și tăcere, tăceri fără lacrimi și fără cuvinte, la Iași a ieșit soarele după o dimineață tristă. Se pregătește calea de lumină spre înalturi. Cetățuia, Galata, Copoul, Șorogarii…ți-au pregătit cântări în simfonia toamnei…tu pleci, noi rămânem, rămânem încremeniți, dar cu speranță că poate acolo ne vom bucura cu toții de lumină. Lumina unui suflet deschis ne învăluie sufletul…

Ai dreptate Alina, ne vom aminti, dacă nu mereu, măcar de câte ori vom răsfoi rafturile biblioteci și vom atinge cu degetele cărțile lui Mihai sau ale altor poeți și scriitori, chiar aseara, am căutat cartea despre care ai vorbit aici, eu am primit-o într-o zi de noiembrie în podul lui Pogor. De ce m-am oprit aici? Nu știu, dar simt nevoia să-i aduc prinos de recunoștință acestui OM numit Mihai, celui ce poartă numele arhanghelului. A ales el bine și numele acestui cotidian: 24:ORE, mi-l readuc aminte, atunci când am fost împreună la redacție, înainte de plecarea la Chișinău, unde în jurul uni calculator de prin primele veacuri ale informaticii ereu cărți, manuscrise și multe, multe hârtii, fiecare cu rostul lor. Mai multe despre acest volum, vor vorbi alti de acum, ce a avut de spus, a spus el până acum și poate mai sunt multe spuse, dar care trebuie scoase la vedere. Cu tot dragul și durere în suflet vom fi azi alături de el. Să ne lumineze pașii și drumul cei ce pleacă să ne pregătească calea.

Amintirile, dor uneori, dor, nu pentru faptul că ni se perindă sub pleoape, ci pentru faptul că oricât ai încerca nu mai reușești să descifrez cuvintele spuse de cel ce-și ia rămas bun de la o lume, o lume poate, care nu a fost a lui, o lume a lui Dumnezeu, o lume în care binele de aici e căutat în adevărata lume a lui Dumnezeu. Cerul e ghimpat, sârma a ruginit sub lacrimile grele. Azi când am aflat vestea răsfoind un ziar, pentru o clipă, timpul s-a oprit. În ultima vreme prea mulți pleacă în căutarea altui bine. Îmi este dor de tine Mihai! Să nu pleci prea departe!

Mariei, la un sfârșit de an, fără lansare, dar cu același suflet deschis Iași, nov.2007. Mihai Leoveanu. Cuvinte scrise pe ultima carte: SOLDAT CU BOCANCII PREA GREI, primită ca dar de la tine Mihai. Dragule, te-ai grăbit, te-ai grăbit, așa cum poate nu te-ai găbit niciodată, nici bocancii prea grei nu te-au putut ține aici apoape de noi, ai vrut să zbori, ți-ai făcut aripi din sârma ghimpată, aură numelui din cuvintele strivite între pagini, poate te voi întreba mâine: De ce Mihai?...și tu vei răspunde:…fără lansare, doar cu același suflet deschis!

Limbajul poetic e bine dozat, chiar dacă cuvântul se descrie mai mult în sensul propriu decât cel figurat, sensul poate duce spre mai multe direcții: un intrus cu ochelari pălărie cravată bigotti / gură dinți cu multe picioare de miriapod / jumătate roșu jumătate negru / cățărat pe fruntea rece

Sensul cuvintelor substituie uneori sensul propriu și imaginea este doar sugerată: gândul așezat între cele două perne de puf cu broderie / așezat lângă peștișorul auriu / într-un bol imens pe pervazul ferestrei

Descopăr în vers o ușoară ironie un fel de eufemism: ca și cum ai închide ochii preț de o clipă / făcând putină lumină în propriul tău creier / făcând puțină ordine în propria viață

Rolul poetului aici e de a cugeta asupra ființei, în mod deosebit a existenței sale personale: emoțiile chircite în paturi supraetajate / la vârsta târzie a adolescenței / vechi cunoștințe devenite între timp colonii olandeze / invadandu-mi spațiile obscure

Versurile de final sunt în contradicție totală cu starea de emoție, e mai mult o stare de ,,boală,, : îngălbenindu-mi fața obrajii de atâta bucurie /câtă se află in jur

Primele două versuri sunt decupabile din poem, parcă ar fi un fel de concluzie, apoi versul următor: transformat peste noapte într-un poem, gândesc că ,,transformat,, ar putea avea două forme: transformat/ transformate

Vezi aici:invadandu-mi spațiile obscure - lipsește o căciuliță!

Să spun că nu te-am citit de multă vreme, e posibil, dar oricum mă aflu acum aici și văd că folosești unghiuri, dar nu de oricare , ci de femeie, eu aveam pe undeva unghiuri de ființă și am fost atacată brutal (glumesc)… să înțeleg că inspirația lucrează? Un poem deosebit prin felul de a atinge diferite puncte, așa ca într-un preludiu, așa cum William știia atât de bine să schimbe cuvintele și să le dea o nouă culoare, așa cum limba română este plagiată de fiecare purtător de cuvinte : pentru că sunt ceea ce sunt / ce ești / din carne și oase / și limbă

Nu mă pricep a face analiză de silabe, de mai știu eu ce accente, de rime împerecheate sau doar îmbrățișate, dar am cât de cât capacitatea să gust cu gura până la urechi concluzia neașteptată din finalul epigramei, neașteptată, dar și înțepătoare, nu mă las înțepată, dar mă gândeam la alții, alții am spus, nu altele…spunea cineva, că epigramistul sau poate doar epigrama ar fi perfid(ă), în sensul că începe într-un fel și sfârșește cum nu te aștepți!

O poveste minunată adusă din realitatea de început a cuplului primordial, o realitate ce poate fi numită biblică, fiindcă ceea ce era atunci nu s-a schimbat cu nimic la realitatea din zilele noastre, doar că ai uitat sau poate nu ai aflat de acest experiment devenit realitate, că, atât bărbații cât și femeile chiar dacă poartă acea piele de ,,porc,, (metaforic spus) au început să le crească coarne, la unii câte 3-4 rânduri de pot intra în cartea recordurilor (metaforic se numesc țapi încornurați), iar ele sunt țepe, nu numai pentru ei, ci se înțeapă între ele, adică, ielele...

Acum mă întorc aici, ca orice poveste are în ea o parte reală dar și una ,,inventată,, povestea e structurată respectând întru totul regula - tema, motivul, mai ales motivul e bine ales, există și un laitmotiv- scrisoarea de final, care aduce dulceață poveștii, nu chiar a rămas omul așa neajutorat …. În rest am citit cu multă plăcere, dar ca să rămân toată ziua cu această stare încearcă să mai răspunzi și la apeluri, fiindcă am un motiv ce te interesează, poate pui de o nouă poveste de pe undeva de prin Canada…îmi înțelegi tu umorul meu sec!Sâc!

Primul vers o imagine deosebită completată de al doilea vers, care parcă te dezarmează; îngeri-ciori.Un fel de nepăsare: Și croncăne în fiecare seară / În ramul plopilor-a pustiu.

Acum mă gândesc în care stol îți stă dorința, poate undeva spre cer, acolo unde irisul își developează filmul. După versul: Joacă în umbra de sub geană,, lasă doar o virgulă. Am încercat să intru în atmosfera poemului doar atât cât am putut, te voi mai citi!

Dacă ți-a lăsat măcar un pic din ceea ce am dorit să reflecte acest poem, eu sunt mulțumită, nu toată lumea poate rezona la aceste mesaje, dar dacă un singur suflet se regăsește e minunat! Sunt poeme deosebite si pe site, dar nu te poti încumeta să le dai drumu așa, tocmai pentru faptul că te gândești la cercul restrâns de cititori, eu încerc, cât reușesc nu știu. Multumesc!

Dănuț - Popas pe margine de cuvânt, despre lumina din suflet și mai ales despre lumina ce o purtăm pe chipul nostru în mod deosebit atunci când folosim cuvintele, cuvinte ce pot bucura, cuvinte ce pot întrista și uneori ucide, nu trupuri ci mai ales suflete! Mulțumesc de popas!

O confesiune în versuri ce trmite spre mai multe sensuri, pe cât de ușor de tradus, pe atât de incifrat, totul se realizează la nivelul expresiei lingvistice: de pe când visam în banca mea de la fereasră / deasupra cuvintelor / să te naști. Eul se confesează aici direct: nimic nu s-a schimbat aceeași solitudine , autoarea se află într-o situație existențială unică. Subiectul și obiectul contemplării se întrepătrund într-un tango așa ca într-o noțiune fizică pur și simplu mă înțelegi / irezistibil plouă dragul meu argentina plânge / narcotango / dansăm nevăzuți narcotango.

Aici Eul încearcă să se clarifice pe sine, încearcă să-și vadă dimensiunile invizibile ale sufletului, elementele sale de profunzime, pe care doar le simte: de pe când visam în banca mea de la fereasră / deasupra cuvintelor să te naști / mă prefăceam că ascult profesorul / încerc și acum să .
Un fel de privire în sine ce se desfășoară ca o stare emoțională: au trecut ani și nu s-a mai aflat / sub desene de cretă cine / cine sunt mai frumoși / oamenii / ploaia / narcotango / bună dimineața / bună seara. Pe undeva se simte ca un ,,zvon, simțit interior nu însă perceput: plouă iar august! Neliniștea este confirmată: și nu mai știm / deschide-mi spaimele tale precum , iar neliniștea trăită e doar un fior al tentativei de pătrundere în zonele abisale ale propriei ființe, da, și iar plouă iar august

E zodia șopârlei, spun bătrânii,
când fără de răcoare rămân nucii, - o imagine construită frumos, un adevăr spus cu simplitate, dar redând atât de bine starea de înăbușeală( îmi aduc aminte că sub nuc era cel mai răcoros loc, apoi se spunea că să nu stai sub nuc prea mult că poți răcii) îmi place cum duci cauza undeva spre zodia șopârlei, ești convins că doar acestui lucru se întâmplă totul.

Poemul redă într-un mod deosebit starea de zăpușeală: strigoi se-ascund în umbrele fântânii / și se topesc strămoși sub talpa crucii ( nu crezi că ar merge un i la strămoși ?) După cum sună versul are tendință spre sonet, desigur că nu mă pricep la formele fixe, dar ascult de cele mai multe ori versul cu urechea.

Versuri de excepție cele de final: Învârtoșată, luna curge-n gârlă, / fierbinte ca o piele de șopârlă.

Gena / dorești sau nu un răspuns e opțiunea ta, dar în momentul când vii să-mi impui anumite reguli pe textul meu deja e mult prea mult. Un alt lucru: eu pot sau nu să răspund la comentarii, ca cititor îți asumi răspunderea de a comenta textul dar nu poți obliga autorul la un răspuns.

De unde atâtea întrebări referitor la ceea ce fac eu în pagina mea? E libertatea mea ca autor să schimb sau să adaug câte versuri sau cuvinte doresc. Eu nu scriu pentru o anumită plată, scriu pentru că simt acest lucru. Puteai să vii cu tot felul de întrebări și mai știu eu ce alte…atunci dacă aș fi scris ceva referitor la opera ta, dar așa, te rog.

Referitor la reacții, am dat curs unei propuneri venite de la George Pașa.

Leonard- stilul acesta mă caracterizează, desigur că retorica lasă pe alocuri de dorit, dacă luăm întreaga literatură română, găsim că fiecare cuvânt este utilizat de infinite ori, așa că luăm ceva uzat pentru a face ceva nou, infinitul cum bine ai sesizat e limitat și știi de ce? Din cauza visului! Mulțumesc de popas!

Laurențiu – dacă încerci să pătrunzi dincolo de cuvinte, spun cuvinte fiindcă atât titlu, cât și subtitlul fac parte din poem, poate vei descoperi ceva. Mulțumesc pentru interpretare, dacă vrei în orice cuvânt găsești o minune, cuvântul se desface în fărâme numite litere ce le poți pune într-o clepsidră de unde curge poezia vieții!

Ela – să dăm test de limba și literatura română, la nivel mic să înțeleg, dar eu nu am uitat timpurile când nu dădeam teste de literatură, ci doar citeam oamenii după cuvintele lor, nu îi știiam decât din poeme. A fost minunată acea lume a poeziei!

Gena- îți voi răspunde punctual, doar ție, să nu amestec răspunsurile, fiindcă văd că ești interesată în mod deosebit de unele părți ale poemului pe care nu le-ai înțeles sau nu m-am făcut înțeleasă. Mulțumesc de înțelegere!

George – uneori și poezia e o glumă, dar visul, visul până la urmă poate deveni realitate, dincolo de acest cuvânt există o lume, oare ai încercat să pătrunzi cu mintea dincolo de acel cuvânt: visez? Era libertatea fiecărui cititor să-și închipuie ceea ce visam, nu? Trezindu-mă din vis, chiar tu ai făcut acest lucru, am adăugat o frântură din acel vis.

Un poem construit în jurul unei stări (așa îl descifrez eu), mereu ne dorim altceva sau căutăm acel altceva ce credem că ne poate scoate din starea în care ne află: mi-aș dori un sânge rebel / precum universul întins necitit / mi-aș dori tâmple fără grele amintiri

Gena - ...ăă..daa?!!...ăăă..daaaaa?! – ce să înțeleg?

• iartă-mă dacă-ți spun că mi s-a întâmplat același lucru.
chiar de curând...stai puțin..să mă uit la ceas.. – te-ai uitat ? și?

• din nou, fără supărare, chiar am nevoie să știu ce citesc aici.
sunt destul de open-minded ca să-nțeleg din cuvinte puține.- îmi pare rău nu cunosc altă limbă decât româna și uneori se mai întâmplă că și aici inversez literele referitor la open-minded, eu ce să înțeleg?

• am remarcat că au mai început unii dintre cei avizați să intervină pe text și să dea indicații binevoitoare - sigur, acolo unde este cazul. – desigur e posibil să faci aluzie la un comentariu făcut de mine? Eu doar citesc și acolo unde am ceva de spus, spun, dacă te-a deranjat, nu e nici o problemă un cititor mai puțin pentru tine.

• vin și întreb:
aici e totul ok, da?
adică, repet, ce stil sau construcție..sau chestii dintr-astea..este abordat aici?- libertatea e doar a cititorului să catalogheze, construcția e simplă, poate voi reveni cu explicația dar nu acum.

• ps. pt autoare
nu este nicio urmă de malițiozitate.
dar tocmai ca să nu dau cu bâta-n baltă vin și-ntreb.
sper să mă susții în demersul de a căpăta și-un răspuns. :)
iar pe tine te-ntreb:
ce-nseamnă acel \"fără trimiteri\"? – eu consider orice comentariu binevenit, din orice lucru învăț, referitor la malițiozitate, nu văd nici o răutate, din contra vrei să înțelegi ceva probabil, răspunsuri voi da la timpul potrivit o pot face desigur și în privat, fiindcă sunt lucruri care țin de nuanță și de multe altele.

ce-nseamnă acel \"fără trimiteri\"? – pai ce pot explica nu e destul de clar? Fără trmiteri spre ceva anume, e o stare de nuanță, sunt sigură că mulți deja au înțeles…