În zodia șopârlei

un text ornamentatîn imagini si tablouri care devin alegorice si put=rtatoare de un adânc mister între pamânt si cer
rimele contribuie la un exorcism ,între litanie ,scâncet primordial,facerea lumii reale si taina lumii subterane
un instinct al fantasticului da un plus acestui text de compozitie care \"curge\" de la sine ,sprijinindu-se pe o cultura de la nuit des temps care urca prin culoarele timpului pe limba apriga ,pasionata a poetei
unele formule mai cunoscute sunt de evitat(macii sângereaza... de exemplu...)
ultima imagine este fierbinte si o adevarata apoteoza a unei mitologii care se naste în creuzetul memoriei poetul ,alchimist care dozeaza si amesteca licori nebanuite pentru a ne subjuga

e un text ceva mai vechi. dintr-o alta vara fierbinte.
m-am intors la el fiindca arsita de astazi mi l-a amintit. :)

multumesc pentru comm si ma bucur ca, in pofida unor imagini (ai dreptate), ti-a spus ceva.

E zodia șopârlei, spun bătrânii,
când fără de răcoare rămân nucii, - o imagine construită frumos, un adevăr spus cu simplitate, dar redând atât de bine starea de înăbușeală( îmi aduc aminte că sub nuc era cel mai răcoros loc, apoi se spunea că să nu stai sub nuc prea mult că poți răcii) îmi place cum duci cauza undeva spre zodia șopârlei, ești convins că doar acestui lucru se întâmplă totul.

Poemul redă într-un mod deosebit starea de zăpușeală: strigoi se-ascund în umbrele fântânii / și se topesc strămoși sub talpa crucii ( nu crezi că ar merge un i la strămoși ?) După cum sună versul are tendință spre sonet, desigur că nu mă pricep la formele fixe, dar ascult de cele mai multe ori versul cu urechea.

Versuri de excepție cele de final: Învârtoșată, luna curge-n gârlă, / fierbinte ca o piele de șopârlă.

dacă folosesc \"strămoșii\" în loc de \"strămoși\", alterez ritmul. ați sesizat bine, e un fel de sonet. spun \"un fel de\", fiindcă nu sunt sigură că se ridică la rigorile genului.

mă bucur mult că v-a plăcut. :)