fotografii în alb și gerunziu

lasă alea, erorile și ororile sunt umane, la urma urmelor.

e anost, după mine, \"Pi-ul\" ăsta: \"desenând\" - se cam alege praful și, din păcate, e nefiresc.

spune și tu, dacă nu-i mai bun \"praful\" ăsta de molie: \"un fluture galben deseMnând linii frânte\"

mda, e cam lipsit de tonus versul ala.
dar \"M\"-ul tau mi se pare cam scump...

sa-l cumpar? sa nu-l cumpar?

Eu, de regulă, nu apreciez gerunziul în poezie. Așa că titlul m-a făcut curios, mi-am zis „ia să vedem cum folosește talentata autoare gerunziul, ca figură de stil”. Am observat că n-ai abuzat și, mai ales, n-ai produs rime în gerunziu. Deci e de bine.
Verifică versul 3, ai un „n” lipsă.

...multumidu-i pentru comentariu și atenționare. cotectat-am.

De ce tremură umbra crucii? Umbrele de cruce nu tremură. E de fapt o umbră de copac, de om? Cam neconvingător redat.
Ca pastel merge, câteodată mi-e dor de-un crochiu nipon, dar vremea pastelurilor a apus. Recomand o intricare de planuri, o complexificare. Zic că e de refăcut.

e vorba de crucea formată de
\"trupul și creanga de vișin
adunată la piept \"

sau, mă rog, asta inteționasem să.

cât despre partea cu \"vremea pastelurilor a apus\"...Anghele, să ne ierți...dar acum ai vrea cu lista ta de preferințe să ne cerți, sau...
:)

ce-am vrut să zic. fac o comparație cu imaginea: dacă postezi azi pe un site de foto un pastel, lumea va zice: very nice, oh, indeed, da, și? ceva nou?

dar fă pastelul ăla, bagă niște pattern-uri fractalice în ramă, cu niște softuri, pune niște brush-uri, ceva efecte speciale, fă din pastelul ăla un colaj, mixează-l cu alte forme de expresie vizuală, complexifică-l, joacă-te cu nuanțele, etc, și lumea va zice wooow și îți va da mii de favs, și tu te vei simți on top

cam așa e și cu pastelul azi în poezie: nu ajunge să desenezi cu niște cuvinte. vrem mai mult. și știm că poți...
:)

\"pattern-uri fractalice\"...\"brush-uri\"...\"mii de favs\"...\"on top\"

am în bibliotecă o carte de-a lui Yunus Emre. în divani.citind commul tău, am retrăit senzația pe care am avut încercând să citesc cartea aceea: înțeleg unele cuvinte...dar ce păcat că sensul lor fuge de mine!

fractalii nu sunt ai mei, nici ai urmașilor mei, ci ai lui Anghel Pop, să nu uităm asta...:))
și, de fapt, nu pastel am vrut să fie. voiam să redau o stare. de dezolare, de singurătate, de \"nimic de așteptat\".
că de la intenție până la faptă m-oi fi rătăcit pe drum...asta-i o altă poveste. dar încerc să mă consolez cu gândul că musulmanii (dacă tot vorbeam de ei...)așează intenția (niyet) înaintea realizării.

no așe...sper că m-am explicat și eu. :)

\"coRectat-am\"
&
\"senzația pe care am avut-O\"

scuze.