Maria Gold

S-au strîns pînă la urmă vreo douăzeci și cinci mari și încă vreo patru copii, doi ai noștri și doi de la vărul David. Au apărut așa, toți la oră fixă, am deschis cînd sunaseră primii și apoi n-am

Aseară am ieșit să mă plimb pe jos cu bărbatul meu, ca de obicei. Ne țineam de mînă și ne făceam planuri de viitor, ba pupîndu-ne, ba înțepîndu-ne cu argumente, ba rîzînd, ba țipînd, eu mai mult, în

Viața mea e ca o portocală. Iau uneori o felie și o ating cu buzele și sucul îmi curge pe bărbie și mă șterg cu dosul mîinii și devin lipicioasă și delicioasă. Alteori iau o felie și e uscată,

să nu crezi cumva măriuță că am pretenții de-ați scrie ceva poezie pur și simplu mai trec pe unde nu sunt decât două anotimpuri până ieri a fost cald azi este frig despre distanță nu-ți mai

umblu pe toate cărările din mine și scriu poeme neterminate îmi zice iubi ia busola să nu te rătăcești din nou vreo două trei luni așa că stau și mă uit la busolă și nu știu încotro s-o iau și

Maria Gold- Spune-ne te rog cîteva cuvinte despre tine. Sub ce formă te prezinți? Peștioaica: Forma sub care mă reprezint este una de fus alungit (rupt la capete într-un accident banal), care-mi

unele taine le aflăm de la oameni altele timpul ni le arată păcatul nostru că închidem ochii tocmai atunci păcatul nostru că la drum mulți dintre noi nu aflăm că important nu e premiul de la

am răscolit cam mult azi prin femeile tale am răscolit în toată cutia când am deschis-o nu mi-au tremurat ochii nici degetele doar în spatele meu tremura curiozitatea mea de femeie îmbrăcată

într-o dimineață m-am așezat la masa drumului ca o fată cuminte și săracă visam să văd lumea cu ochii mari și verzi și părul răsfirat în vânt bucatele erau multe și scumpe iar traista mea goală

E noapte în metropolă. -Hai dragă mai repede, zic, o fi o coadăăăăăăă... Să prindem și noi niște locuri mai bune. Ieșim tiptil să nu se trezească ăștia mici. Șo-ani, vietnameza noastră, ne face

iată cum ai venit și te-ai așezat pe marginea vieții noastre fără să dai bună ziua ai stat vreme de o țigară mi-ai luat mîna și mi-ai strivit-o pînă s-a făcut fus și s-a încolăcit după gîtul

iubitule azi îți scriu despre dragoste această dragoste din frigider din care ți-am pus o bucată mare la muncă știu că uneori te întorci acasă cu pachetul nedesfăcut cînd cumperi pe drum ceva

azi am umblat iar la rochii am una albă pe care n-am apucat să o port în briza mării seara e-atît de albă încît dac-o ating se pătează ninge aici cum n-a mai nins niciodată mîine luăm

tata ne-așteaptă pe toți cinci mîine să mergem acasă sub cireși în grădină va curge sînge proaspăt vom bea țuică de prune fiartă și vom face bobotaia tata va spune din nou că va tăia cireșul acela

privește înăuntru. mergi mai departe. treci de întuneric risipește-te. treci de limită știi exact unde te afli. prima oară în care știi unde trebuie să ajungi. cum trebuie să ajungi. de

am întâlnit sclavul lui dumnezeu la o cotitură de drum mi-a dat binețe i-am zis: -ce vrei, mă, ia fugi de-aici, de câteva ori i-am zis el nu se lăsa, se ținea scai după mine cerea într-un

de multe ori în trafic mă arde o dorință de a-ți scrie cu sînge caut caut și în poșetă dar niciodată nu găsesc ceva destul de ascuțit astăzi am găsit rujul astăzi scriu cu el pînă se

să punem de mămăligă pe un foc mare cu lemne trosnind din făină nouă proaspăt măcinată cu apă din munții soarelui și drob de sare adus de un om sărac apoi să mulgem vacile să le ținem de

pentru că te-am dorit pînă dincolo de lacrimi pentru că te-am așteptat ascunsă cînd moartea bătea disperată la ușă într-o zi am auzit vocea “oul să fie străpuns inima să-i bată” a

era mai frumoasă cu cît mai mult o mistuia dorul ar fi vrut să tacă pentru tot timpul care-a mai rămas ar fi vrut să-și ascundă ochii de lumină nimeni n-ar fi văzut cum atîrnă în ei lacrima

de când am depășit șapte mii de ani azi în noiembrie știu să mă joc pentru că abia azi am văzut ce înseamnă să treci prin șapte și dintr-odată să se facă șapte zic eu despre unii bărbați că

eu nu pornesc războaie eu ascult șoaptele ce umblă în nopțile fierbinți într-un ținut pustiu sub care clocotește aur negru sărut acele șoapte și nu mă pregătesc de luptă eu pornesc în