Lacrima din piatră

era mai frumoasă cu cît mai mult o mistuia dorul ar fi vrut să tacă pentru tot timpul care-a mai rămas ar fi vrut să-și ascundă ochii de lumină nimeni n-ar fi văzut cum atîrnă în ei lacrima din piatră ducea în brațe un suflet greu se oprea la fereastră să-l arunce privea dincolo și inima striga- doamne, mai este mult? aș vrea să șterg uneori o eclipsă eclipsele nu dispar șapte ani se voi împlini în curînd șapte ani de cînd dragostea este pacea minții Doamne cum poți să rupi un om în două și să-l faci jumătate bărbat-jumătate femeie?