eu nu pornesc războaie

da, dintotdeauna: razboaiele daca nu sunt pornite de femei, sunt pornite din cauza acestora. avem, aici, o poezie plina de feminitate, de liniste, de pace. nu e un mesaj poetic absolut nou, dar e prima poezie - semnata de Maria Gold - care mi-a atras atentia deosebit, cucerind, cumva (fara razbioaie! :D), prin simplitatea expresiei, prin autenticitatea emotiei, fara metafore \"trase de par\" la suprafata. (apropo: as scoate excesivul liricoid \"sărut acele șoapte\"). nu mai putin important: sentimentul de dragoste convinge, credulitatea noastra feminina, speranta, invinge toate obstacolele (\"mai am de mers nisipurile mișcătoare / nu e greu dacă te aud strigându-mă la capăt de drum\"). sa ajungi cu bine, Maria!

Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase despre ceea ce scriu, adică trăiesc pentru că n-am reușit până acum să despart “a scrie” de “a trăi”; știu că știi că știu și îmi dorești să ajung cu bine și iar îți mulțumesc, (am zâmbit aici cu toată inima, pentru că eu pun așa la plural mersul de ceva timp încoace).

mesajul poeziei tale este curat. naturaletea versurilor mi-a placut. o simplitate a gandului, a cuvintelor, a trairii autentice. cu adevarat este o poezie atat de frumoasa. prietenesc

deoarece încă n-am ajuns desăvârșită înăuntrul atingerii tale,
eu pornesc în fiecare zi o călătorie
și mi-ar prinde bine să te aud strigându-mă la capăt de drum,
mai am de mers nisipurile mișcătoare.
deși sunt atâtea deșerturi pe care le-am trecut,
eu sunt un vulcan de pace

eu nu pornesc războaie,
eu pornesc în fiecare zi o călătorie spre tine

Gabriela, Cristina, am văzut acum comentariile voastre, mulțumesc pentru aprecieri.