În drum spre texas

să nu crezi cumva măriuță că am pretenții de-ați scrie ceva poezie pur și simplu mai trec pe unde nu sunt decât două anotimpuri până ieri a fost cald azi este frig despre distanță nu-ți mai vorbesc din avion viața nu știe dacă merg înainte sau înapoi așa că locuiesc undeva pe-aici nu trebuie să aleg să plec ori să mă întorc stau cu coatele rezemate de lumină nu mai car bagaje cu mine nu mai am decât ce-i pe mine am dăruit tot dulapul mi-e gol sărbătorile mă cer unde toată lumea vorbește ca mine o să fac o escală atunci și-o să trăiesc cu gustul zăpezii din apuseni despre bunica nu ți-am spus prea multe toată lumea din sat o numea Regina în satul unde toți au o poreclă știi tu măriuță cât de greu era să fii nepoata Reginei? câtă greutate pe umeri nu te murdări ține capul sus nu intra în noroi nu vorbi cu oricine netezește-ți rochița nu-ți scilpesc pantofii iar ți-ai pus pantaloni iar eu băiețoaie mă luam la trântă cu toți băieții se temeau de mine nu mă curta nimeni de-atunci am învățat cum să mă apăr de iubire când îmi dădea târcoale luam ciomagul și izbeam ca să fiu sigură că nu mă încolțește și mă lasă sângerând în vreun mijloc de drum tot cam pe-atunci am învătat că luna de pe cer nu poate sta în palmele mele mai mult de-o secundă pentru că e promisă prea multor femei