MDMaria Del
Verificat@maria-del
orașul de vis
„Tu Doamne învii și spui: Iată, totul e nou! Si lumea e bună foarte.”
„din adâncurile pământului iarăși m-ai scos”
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ
Cronologie
Da, ultima strofa rotunjeste, desavarseste, pentru ca in tocmai aparenta lipsei de aer, de timp, in tocmai prea-plinatatea ce depaseste sirul clipelor, ce depaseste imposibilitatea-stramtorarea se naste perla.
Pe textul:
„Hemoglife. Perla" de Luminita Suse
0 suflu
ContextO poezie la care mi-e greu sa comentez, pentru ca ma misca mult prea puternic pentru a face o disectie, sau pentru a incarca aerul de cuvinte, de parca as vrea doar sa astept langa copacul acela uscat, tinandu-l de mana pana cand se petrece minunea, pana cand da in muguri. Poate de aceea vad aici o curgere veritabila, o inlauntuire de imagini care se deschid asemenea unor muguri, sau ar vrea sa se deschida, daca nu i-ar durea prea tare deschiderea, devenirea.
Pe textul:
„anii" de Ligia Pârvulescu
0 suflu
ContextPaul, daca inteleg bine (si din comentariu tau) faci un experiment in care de la inceput crezi ca nu crezi...Iese intr-adevar ceva ciudat, dar ceea ce e interesant e ca, daca intentia ta a fost sa demonstrezi ca „vointa de a rapi cuvintelor semnificatia” „nu e decat un joc trecator” totusi cuvintele parca incearca sa ajunga la aer, la frumusetea si sensul lor de care nu pot fi despartite; sau nu cuvintele, ci noi, cei care le citim, vrem sa ajungem acolo, de parca am incerca sa le vindecam, sa le intregim, sa le cautam, asa cum cauti singuratatea ce nu mai e singuratate, calda, a ploii, in celalat.
Pe textul:
„Dada" de Paul Gorban
0 suflu
Contextmi s-a făcut frică o frică închisă
precum rana care refuză durerea
versuri emblematice pentru toata poezia, o descriere exacta a unei stari de angoasa amestecata cu liniste, sau poate mai exact cu un echilibru precar...
o mica observatie, Teodor, exprimarea ta are o eleganta specifica tie, a unei tristeti oarecum detasate, care e sincera (si sinceritatea e frumoasa prin simplitate), dar nu stiu daca nu cumva poetul e constient de aceasta eleganta sau poate il atrage inconstient prin insasi frumusetea ei si atunci el o trage la randu-i peste toate...o aduce la perfectiune, dar sentimentele si lucrurile au nevoie de aer...iar aerul poate intra doar prin infractie...:)(si asa poezia incepe de unde se si termina...sagetand cititorul si poetul in acelasi timp.
precum rana care refuză durerea
versuri emblematice pentru toata poezia, o descriere exacta a unei stari de angoasa amestecata cu liniste, sau poate mai exact cu un echilibru precar...
o mica observatie, Teodor, exprimarea ta are o eleganta specifica tie, a unei tristeti oarecum detasate, care e sincera (si sinceritatea e frumoasa prin simplitate), dar nu stiu daca nu cumva poetul e constient de aceasta eleganta sau poate il atrage inconstient prin insasi frumusetea ei si atunci el o trage la randu-i peste toate...o aduce la perfectiune, dar sentimentele si lucrurile au nevoie de aer...iar aerul poate intra doar prin infractie...:)(si asa poezia incepe de unde se si termina...sagetand cititorul si poetul in acelasi timp.
Pe textul:
„Ultimul diagnostic. Suspect de moarte" de Teodor Dume
0 suflu
ContextLiviu-Ioan, intr-adevar asa se intampla cu tot ce scriem asteptand o anumita acceptare de la cititor, ne alegem doar cu un gust amar. Totusi pentru oameni scriem, desi nu pentru acceptarea lor...ci pentru ceea ce e adevarat...eu totusi cred ca exista o concordanta mai adanca intre adavarurile noastre, si aceasta concordanta e relativ-ul veritabil, adica relatia...dar ca exista adevar. In fond, avem nevoie de adevarul care ne scutura si ne trezeste, ne fulgera si ne incendiaza si nu de ceva doar caldicel care ne inveleste somnul mai departe. Mi se pare ca in ultima strofa (si in titlu) ai dat prea mare incredere poetului; nu cred ca noi invaluim ceva in mister; ci mai degraba misterul le invaluie si le patrunde pe toate, pe toate cu noi, poetii, cu tot.
Pe textul:
„sînt dumnezeu doar pentru mine" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Context\"stamine obscene isi trimit, candid, aroma in aer\" - eu cred ca niciodata ceva obscen nu poate fi candid. Limba, cuvintele au realitatea lor, peste care nu poti trece oricum. Undeva e o eroare, un neadevar, o folosire-lentila neadecvata. Referintele se pierd, totul se intoarce pe dos, sau cu capul in jos, structura interioara se prabuseste.
Claudia, te rog sa ma ierti, dar acest poem nu se leaga din temelie. In cazul unei rescrieri ar trebui deci mers pana in profunzimea dintai.
Claudia, te rog sa ma ierti, dar acest poem nu se leaga din temelie. In cazul unei rescrieri ar trebui deci mers pana in profunzimea dintai.
Pe textul:
„Piața de flori" de Claudia Radu
Recomandat0 suflu
Context\"Nu-s așa cum o spun ele,
Că ogorul mi-e străin,
Când și-n miez de cântecele
E-o sămânță de divin.\"
Daca adultii ar intelege aceasta strofa, intelege cu adevarat, desavarsit, lumea ar fi alta si Babilonul s-ar prabusi definitiv. Ma gandesc nu doar la aspectul daramarii unei morale inguste si deci false, ci la felul in care sunt legate cuvintele de simboluri si simbolurile de realitate, acel tainic care ne ramane de obicei in umbra, acel tainic care e cantul si rostul ascuns a tot ceea ce exista. Dar, in timp ce cei mai \"grozavi\" filozofi bajbaie in umbra acesei recunoasteri, un copil mic o stie cu acea intelepciune, cu acea gratie a sufletului si mintii care e cu atat mai valoroasa cu cat nu e constienta de valoarea ei, mai exact nu e constienta in termeni de contradictie.
Că ogorul mi-e străin,
Când și-n miez de cântecele
E-o sămânță de divin.\"
Daca adultii ar intelege aceasta strofa, intelege cu adevarat, desavarsit, lumea ar fi alta si Babilonul s-ar prabusi definitiv. Ma gandesc nu doar la aspectul daramarii unei morale inguste si deci false, ci la felul in care sunt legate cuvintele de simboluri si simbolurile de realitate, acel tainic care ne ramane de obicei in umbra, acel tainic care e cantul si rostul ascuns a tot ceea ce exista. Dar, in timp ce cei mai \"grozavi\" filozofi bajbaie in umbra acesei recunoasteri, un copil mic o stie cu acea intelepciune, cu acea gratie a sufletului si mintii care e cu atat mai valoroasa cu cat nu e constienta de valoarea ei, mai exact nu e constienta in termeni de contradictie.
Pe textul:
„Un grăunte" de Elia David
0 suflu
Contextsigur palmuta nu poate fi decat mica...sau mai stii...cum ar suna: o palmuta mare si calda...chiar frumos:)
Pe textul:
„Atat de suparat" de Gavril Kostachis
De îmbunătățit0 suflu
ContextDa, cand esti suparat pe celalalt, te intorci cu spatele si fata de tine...Un poem ca o palmuta mica si calda, care te intoarce spre dialog.
Pe textul:
„Atat de suparat" de Gavril Kostachis
De îmbunătățit0 suflu
ContextM-a retinut aici ca un navod sau ca o undita, ca un cioc ascutit impactul, hotararea de neclintit a imaginii din strofa a doua.
Un poem al imaginii ca imagine-chip a sufletului, a persoanei, imagine care ia nastere, care \"isi ia zborul\" abia dupa asumarea trecerii prin putrezire, pentru care \"luntre nu-i trebuie\"; vedere care se deschide abia in momentul despicarii mintii. Fantanile ii dau un usor aer de blandete, nadejde, intarire prin mangaiere, acestui poem altfel extrem de violent, ascutit.
Un poem al imaginii ca imagine-chip a sufletului, a persoanei, imagine care ia nastere, care \"isi ia zborul\" abia dupa asumarea trecerii prin putrezire, pentru care \"luntre nu-i trebuie\"; vedere care se deschide abia in momentul despicarii mintii. Fantanile ii dau un usor aer de blandete, nadejde, intarire prin mangaiere, acestui poem altfel extrem de violent, ascutit.
Pe textul:
„Imago" de Călin Sămărghițan
0 suflu
ContextCrunta dar blanda aceasta pulverizare, aceasta asezare \"cu noi la rand\", pentru a trece puntile, aceasta contrastare intre memorie si vid, distrugere si re-legare. Mi-a placut curgerea simpla, linistita si luminoasa a versului.
Pe textul:
„Fără memorie" de vasile salisteanu
0 suflu
ContextTeodor, inainte de toate: Dumnezeu sa-l odihneasca in pace. Printre dreptii Lui...Imi cer scuze, dar avusesem orbul gainii la prima trecere aici, nu vazusem ca e scris cu prilejul mortii lui Sergiu Grossu. Facusem remarca doar asa, din citirea poemului.Cu aceeasi statornica prietenie, M.
Pe textul:
„Drumul pe care se pleacă nu doar duminica..." de Teodor Dume
0 suflu
ContextTeodor, sa ma justific: mi se pare ca ar fi mai potrivit un final mai dinamic decat o asteptare-resemnare. Bineinteles ca moartea e inevitabilul prin excelenta, dar nu stiu de ce am vazut in poezia ta o urma de angoasa. O urma a sentimentului \"destinului implacabil\", a inexorabilului mecanic, supunerea fata de un univers condus de legi fizice, de mecanisme. Din infimul pe care il cunosc despre omul si poetul Sergiu Grossu mi se pare a fi fost o personalitate luptatoare. Dar desigur tu vezi si hotarasti. In fond, si umbra aceea de angoasa poate, preschimbata, face bine, poate tamadui, prin chiar amintirea implacabilului. O seara buna si in pace, M.
Pe textul:
„Drumul pe care se pleacă nu doar duminica..." de Teodor Dume
0 suflu
ContextRiscul sa ingenunchiezi - un risc pozitiv as spune...
Un poem care iti da senzatia trairii, a sinceritatii, a unei pojghite subtiri gata oricand sa se rupa. Foarte sugestiv: \"doar frigul oprit intre margini/respira scurt\" si \"in locul acesta cu urme/ intrate in sange respiratiile tac\". Dar as schimba finalul.
Un poem care iti da senzatia trairii, a sinceritatii, a unei pojghite subtiri gata oricand sa se rupa. Foarte sugestiv: \"doar frigul oprit intre margini/respira scurt\" si \"in locul acesta cu urme/ intrate in sange respiratiile tac\". Dar as schimba finalul.
Pe textul:
„Drumul pe care se pleacă nu doar duminica..." de Teodor Dume
0 suflu
ContextO poezie apocaliptic-vizionara, incadrata ca o rama de imaginea ciresului negru si de a pietrelor albe din icoana. O prima strofa extraordinara cu un inceput dur ca o incizie si apoi curgerea ei deschizatoare:
\"darul acesta: să ne vedem scena din urmă. Și-i mulțumim pentru asta. O margine
de drum, un braț de apă curgătoare, un cîmp deschis, văzute fiecare aievea.\"
\"darul acesta: să ne vedem scena din urmă. Și-i mulțumim pentru asta. O margine
de drum, un braț de apă curgătoare, un cîmp deschis, văzute fiecare aievea.\"
Pe textul:
„Între oasele frunții" de Adrian Suciu
Recomandat0 suflu
ContextFrumos poemul tau, cu inversiuni interesante care ii confera sensul care e in acelasi timp incifrat, putin \"imbarligat\" ca un fir de iarba pe piciorul descult, dar in acelasi timp evident, sensibil in toate sensurile cuvantului, ca un picior descult, care isi asuma toata aventura aceasta de zgarieturi si arsuri ale ierbii, asfaltului si neintelegerii sau intelegerii celorlalti oameni. O aventura a cunoasterii, a descoperirii.
Putin indoielnic si amarui acel pitic care la inceput pare un personaj pozitiv, ca apoi sa se transforme in unul pe care il banuiesti de rele...dar probabil ca acesta e sau ajunge sa fie rolul lui in aceasta poezie, rolul indoielnicului, al raului care face bine.
Putin indoielnic si amarui acel pitic care la inceput pare un personaj pozitiv, ca apoi sa se transforme in unul pe care il banuiesti de rele...dar probabil ca acesta e sau ajunge sa fie rolul lui in aceasta poezie, rolul indoielnicului, al raului care face bine.
Pe textul:
„de-a bușilea prin aer" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextLasand la o parte cateva cuvinte sau expresii neglijate, inghitite de viteza, mi-a placut acest text, aceasta autoironie, aceasta brusca intelegere a propriei stari. Cel mai mult mi-a placut ca dupa aceasta, subiectul povestirii nu cade in extrema cealalata, ci doar se destinde si dupa o vreme chiar se intoarce la aceeasi preocupare, de a-l citi pe Kant. Aceeasi preocupare, dar personajul e preschimbat in interior, o preschimbare blanda, atat de blanda incat din exterior aproape ca ramane nevazuta, ca spectator s-ar putea sa te intrebi, oare ce s-a petrecut acolo...Doar personajul stie, e secretul lui si adoarme cu ferestrele deschise.
Pe textul:
„Ilinca" de victoritadutu
0 suflu
ContextE bine sa vii aici si sa te improspatezi putin. Nu stiu daca de fapt copiii o au, dar sunt convinsa ca noi adultii avem o nevoie acuta de o astfel de literatura. :)
Pe textul:
„Un avion de hârtie, puțin șifonat" de Elia David
0 suflu
ContextUn vartej proaspat, o ploaie torentiala de vara, o inocenta a tineretii in care \"camasa e bogata\", in care dorintele se simplifica in ciuda ametitoarelor inele, pentru ca inainte de a se risipi se frang inegal intre cerul care de abia asteapta sa poarte stolul si \"carnea si oasele\" dusului iubit. Poate vei rade, Angela, dar poemul tau ma duce cu gandul la scrisoarea arzatoare a unei logodnice sau tinere sotii catre barbatul ei plecat la oaste...Are ceva clasic, in cel mai bun sens al cuvantului, ceva universal, ceva de \"Cantarea cantarilor\".
Pe textul:
„sângele dulce din fruct" de Nache Mamier Angela
0 suflu
ContextS-ar putea sa nu fiu o cititoare obiectiva - dar cine e \"obiect\"iv? S-ar putea sa cunosc dinainte limbajul poemului, dar cine nu-l cunoaste de fapt? De aceea ma intristeaza putin ca esti privit ca ermetic. Dar \"tristetea e un dinte de lapte\":) si se vadeste ca nu stiu nimic:). Un singur lucru il stiu aici, si vorbesc despre el: imi place melodia ultimului vers, deci acel ceva dincolo de aparatul rational pus in miscare. E ceva in acel \"sufla in tine ca-n fluier\" care suna foarte simplu si foarte frumos, curgator si intreg, e o armonie ascunsa a sunetelor, poate data de ingemanarea si numarul silabelor inchise si deschise, ceva despre care nu ma pricep sa vorbesc.:) Si pentru care autorul nu e \"vinovat\" si nici nu e indemnat sa studieze vreo tehnica.
Pe textul:
„fericirea și un dinte de lapte" de florin caragiu
0 suflu
Context