Poezie
Drumul pe care se pleacă nu doar duminica...
îndrept un ultim gând spre cel care a fost, scriitorul Sergiu Grossu
1 min lectură·
Mediu
...se întinde într-un singur sens
înfiorând privirile atinse
de schijele umbrei
înăuntru câteva vârtejuri
cresc continuu
doar frigul oprit între margini
respiră scurt
e o vreme plicticoasă
umezeala de afară se întinde
peste umbre ca iedera
fără întoarcere...
din același motiv
drumul pe care se pleacă
nu doar duminica e acoperit
cu o liniște subțire
și există riscul să îngenunchezi
și să repeți rugăciunea ca și
prima dată în fața unui altar...
în locul acesta cu urme
intrate în sînge respirațiile tac
și ziua se scurge spre adânc
tic-tac tic-tac tic-tac...
072.893
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “Drumul pe care se pleacă nu doar duminica....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/13898495/drumul-pe-care-se-pleaca-nu-doar-duminicaComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TDmulțumesc, maria
te rog fă-mi o propunere.
sigur că da, sunt gata să schimb acel moment de final care rupe puțin, zic eu
te aștept
multă stimă,
teodor dume,
te rog fă-mi o propunere.
sigur că da, sunt gata să schimb acel moment de final care rupe puțin, zic eu
te aștept
multă stimă,
teodor dume,
0
LMe un omagiu de suflet. Îmi place sfîrșitul. Maria se referă poate la faptul că nu e specific lui simion Cubolta.
LIM
LIM
0
TDLIM,
mulțam fain. mă bucur că-ți place.
desigur că finalul textului e o fisură care nu duce înspre S. Grossu,
dar e un liant pentru restul.
știi...e ca un fel de așteptare fără timp...
cu prietenie,
teo dume
mulțam fain. mă bucur că-ți place.
desigur că finalul textului e o fisură care nu duce înspre S. Grossu,
dar e un liant pentru restul.
știi...e ca un fel de așteptare fără timp...
cu prietenie,
teo dume
0
MDTeodor, sa ma justific: mi se pare ca ar fi mai potrivit un final mai dinamic decat o asteptare-resemnare. Bineinteles ca moartea e inevitabilul prin excelenta, dar nu stiu de ce am vazut in poezia ta o urma de angoasa. O urma a sentimentului \"destinului implacabil\", a inexorabilului mecanic, supunerea fata de un univers condus de legi fizice, de mecanisme. Din infimul pe care il cunosc despre omul si poetul Sergiu Grossu mi se pare a fi fost o personalitate luptatoare. Dar desigur tu vezi si hotarasti. In fond, si umbra aceea de angoasa poate, preschimbata, face bine, poate tamadui, prin chiar amintirea implacabilului. O seara buna si in pace, M.
0
MDTeodor, inainte de toate: Dumnezeu sa-l odihneasca in pace. Printre dreptii Lui...Imi cer scuze, dar avusesem orbul gainii la prima trecere aici, nu vazusem ca e scris cu prilejul mortii lui Sergiu Grossu. Facusem remarca doar asa, din citirea poemului.Cu aceeasi statornica prietenie, M.
0
TDmaria,
mulțumesc pentru revenire.
ai dreptate și este justificată intervenția ta.
și totuși, ași dori să las o urmă de interpretare la îndemâna cititorului
mulțumesc mult. mă bucur pentru modul în care tratezi orice trecere.
multă stimă,
teodor dume,
mulțumesc pentru revenire.
ai dreptate și este justificată intervenția ta.
și totuși, ași dori să las o urmă de interpretare la îndemâna cititorului
mulțumesc mult. mă bucur pentru modul în care tratezi orice trecere.
multă stimă,
teodor dume,
0
Un poem care iti da senzatia trairii, a sinceritatii, a unei pojghite subtiri gata oricand sa se rupa. Foarte sugestiv: \"doar frigul oprit intre margini/respira scurt\" si \"in locul acesta cu urme/ intrate in sange respiratiile tac\". Dar as schimba finalul.