Poezie
Un grăunte
1 min lectură·
Mediu
Chiar în luna lui Cuptor,
Când te coci cu-adevărat,
Greierușul, plin de zor,
Schimbă stilul de cântat.
Lăsă scripca-n praf, pe cale,
Ca să urce la fereastră
Și, din corzile vocale,
Mai cu foc, să se rostească:
- Ori sunt greier, ori nu-s greier…
Cred furnicile ce vor,
Dar, să secer și să treier,
Eu sunt primul, boaba lor.
Nu-s așa cum o spun ele,
Că ogorul mi-e străin,
Când și-n miez de cântecele
E-o sămânță de divin.
C-o fi numai un grăunte,
E de-ajuns, nici eu nu-s mare.
Și de ce să se încrunte
Că păzesc, cântând, hambare?
042.368
0

O bucată frumoasă, dinamică, nimic facil, dimpotrivă. O imensă sensibilitate acolo undeva, la dumneavoastră ce iese la suprafață doar in poeziile și poveștile pentru copii.
Doruleț,