Marga Stoicovici

Mă bucur că ai găsit aici ceva din rest:)). Te mai aștept .Marga

în speranța că într-o bună zi o să apară și un dialog căutați la \"J\" este cred singura literă care nu apare în tabelul lui Mendeleev:)).referitor la poezie strofa a treia nu este chiar reușită însă ideea textului mi-a plăcut. poate ar merita o revenire asupra lui. mai trec
Marga

am recitit poezia de vreo douăzeci de ori până acum:)m-a făcut să-mi aduc aminte și de \"caii se împușcă,nu-i așa?\" și de ana și de multe între ele. pot spune cu mâna pe inimă că acesta este \"poemul meu de azi\". revin mereu cu plăcere pe pagina dumneavoastră chiar dacă găsesc rime sau nu. mi-a plăcut totul la poezia aceasta și tot ce m-a făcut să simt. știu că sunt oarecum off topic. cu scuze pentru deranj, o mai veche cititoare
Marga

să nu exagerăm domnii mei dragi, pentru că proximitatea beatitudinii a fost mereu acolo unde arta, oricare ar fi ea, trebuie să emoționeze și să nu ne pierdem în superlative, nu cred că autoarea asta își dorește.
Recitind acest poem uneori îmi pare că omul devine prin el când sentiment când inteligență pură.
Este un balans riscant pentru că este clădit cum altfel decât pe amorul propriu.
Orice imitație, ce este oare reflectarea emoției decât o imitație, dacă face abstracție de implicațiile ei omenești devine frumoasă aș putea spune, la fel ca acest poem.
De aceea gustul, același pe care l-am simțit citind, nu e o oglindă limpede, ci mai degrabă o zugrăvire teribil de subiectivă menită să descrie obiecte apropiate nouă. Dar mai degrabă un câine decât o stâncă zugrăvind pasiunile omenești parcă trebuie să înfățișeze pe cele ale inimii ca să ne măgulească slăbiciunile

un set de analize anual și un consult la 6 luni nu strică...dacă apare și o radigrafie e așa ca la carte. crede-mă știu ce zic:))
tot cu prietenie spun,
Marga

o scară,nesfârșite trepte, ochi,braț mi-au plăcut fac parte din zbor dar cea mai bună în opinia mea este ultima strofă(nu am înțeles lemnul părintesc din strofa a doua și îmi sună aiurea plâng din nori) . Te mai citesc.
Marga

O fascinantă incursiune în lumea lui Geo Bogza adusă aici pe pamânt românesc în anul de grație 2010. Totul e la locul lui.
L-am citit ca pe un omagiu.
Felicitări domnule Munteanu

Vă mulțumesc pentru sugestii și pentru citire. Mă bucur sincer că v-au plăcut strofele respective. Vă mai aștept.

Un poem plăcut, deși iertată să-mi fie opinia frustă, scris ușor stângaci dar nu asupra stângăciilor de stil vreau să mă opresc, ci asupra parții valoroase.
La urma urmei, orice om alături de propria-i concepție despre frumos dezvoltă și o idee despre urât și de regulă este greu de spus dacă ceea ce obiectele ne înfățișează este urât sau dimpotrivă, este frumos. De exemplu mitologia greacă este bogat populată de creaturi precum ciclopii, faunii, himerele, minotaurii sau de divinități (chiar Priap). Nu e o întâmplare că ne găsim uneori drumul greu printre definițiile și manifestările unui estetic care nu mai știm cărei categorii aparține.
Așa am citit și eu substanța acestui poem:o oscilare un semn de întrebare atârnând între o mângâiere și o împingere de pe marginea prăpastiei dintre tocmai cele două categorii.
O stea de la mine
Marga

Am citit aici un poem plin de tensiune. E ceva aici care parcă abia așteaptă să se petreacă vrăbii desperecheate ciuguleau semințe și întreg eșafodajul strofei a doua.” Aerul avea un gust prăfos de scorțișoară expirată” este cred versul pârghie al poemului(cel puțin eu așa l-am simțit).Apoi vine o cavalcadă de substantive și adjective care nicidecum nu te pot lasă altfel decât cu gura cascată “îmbrăcată în pletele ei de curvă dulce”, orezul cu lapte și dulceața, toată imagistica asta cred că a dus-o pe Nia finalmente să recomande, pe bună dreptate, textul.
Marga

Mărturisesc nu sunt cea mai mare admiratoare a textelor Dvs. domnule Pal dar am înțeles că la acest capitol nu ați avea probleme așa că am să fiu pur și simplu sinceră. Părerea mea este că stilul Dvs gazetăresc de a scrie poezie e intrat demult într-o fundătură de unde Dvs. nici măcar nu vă mai straduiți să-l scoateți, probabil în speranța că veți deveni cândva o voce ascultată. V-am citit multe texte, pe ale Dvs și pe ale doamnei Cheregi, cu care se aseamană foarte mult însă Domnia ei scrie mai profund în opinia mea.
În textul de față nu faceți altceva decât m-ați obișnuit până la plictis, să-mi fie iertat, scoateți în evidență niște experiențe personale pe care le condimentați cu o imagistică de tip jurnalistic și apoi încheiați cu unul dintre aceleași finaluri în care parcă vă pierdeți suflul, ca un alergător neantrenat, pe ultima sută de metri
Poemele Dvs. domnule Pal sunt nelucrate, chiar și cele care beneficiază de inspirație, pline de balast și fundamental prozaice.
V-am scris aceste cuvinte deoarece din toată lunga mea lectură a textelor și a comentariilor Dvs. am dedus ca poezia ar însemna ceva pentru Dvs. domnule Pal.
Marga

În timp ce citeam poezia mi-am dat seama că aveam nevoie de ceea ce am găsit aici. E ciudat cum de fiecare dată când ne pierdem „coada” și pericolul trece ne regenerăm șopârle sau nu . Mai trec și nu numai pentru „verde”:)).
Marga

Mi-a plăcut ce am găsit aici. Subiect oarecum tabu ce poate afecta sensibilitățile de pension dar bine abordat din punctul meu de vedere: franc, dur, sincer, rece lasând în același timp să se simtă multă tristețe. Poemul este ca un pumn în plină figură te face să-l simți vrând-nevrând. Mai cred că nu a fost ușor de pus în cuvinte.
Cu speranța că nu am deranjat, mai trec.Marga

Steluțeee...wow...
Domnule Ciobanu sunt plăcut surprinsă că tocmai partea finală vă place mai mult. Mulțumesc pentru citire și pentru semnul lăsat.
Domnule Nanu mă bucur că vă place poemul. Am să caut floarea dumneavoastră. Mulțumesc pentru citire și pentru prima mea steluță(asta da surpriză). Vă mai aștept
Domnule Ancuța și cea de-a doua steluță(aceeași supriză). Poemul a fost scris așa, dintr-o suflare și poate acesta este motivul pentru care este simplu(consider că unele lucruri trebuiesc lăsate/păstrate simple). Vă mulțumesc pentru semn
Domnule Munteanu Aveți dreptate-sfârsitul nu este reușit. Am sa iau în considerare sugestia dumneavoastră la o eventuală revenire asupra textului. Îmi place finalul în varianta dvs dar e al dvs ( eu mai învăț). Mulțumesc pentru citire,sugestie și desigur recomandare. Mai treceți
Silvia este adevărat că poemul are o sferă de aplicare restrânsă (am ezitat între poezie și personale). Da, în timp rezistența scade din cauzele enumerate de tine și alte câteva. Te mai aștept
Doamna Angela sunt de acord că finalul nu este ce trebuie(la momentul respectiv a fost singurul posibil). Poate am sa-l modific cândva. Mă bucur că vă place strofa a doua. Personal, mie îmi place mult prima strofă și în special primul vers. Mulțumesc pentru citire și vă mai aștept
Domnule Tanasescu orice text este văzut altfel prin prisma celui care-l citește și desigur perfectibil. Cât privește stângăciile de construcție ele există dar mai învăț. Este un text scris așa cum a fost simțit. Mulțumesc pentru trecere.

eu vă doresc o așteptare cât mai inspirantă ca să vă frigă acel mâner deoarece pe mine nu m-a fript deloc ca și cititor desigur.
câteva aspecte aș remarca. construcția volitivă a poemului de la care mărturisesc mă așteptam mai mult dar merge și așa. summa cum laudae însă nimic mai mult.acel “aștept să mă frigă” cred că a stricat totul însă se prea poate să greșesc
sper să nu vă deranjeze opinia mea cât se poate de sinceră
la bună re-citire domnule Ciobanu, cu sau fără fripturi

Cel mai mult mi-a plăcut versul cu Dumnezeu, care de data asta spuneți că v-a luat-o pe dinainte.Altădată făcea alte chestii. Se pare că Dumnezeul Dvs domnule Siliștreanu face chestii pe care Dvs fie i le cereți fie El le consideră necesare pentru a intra în legatură cu Dvs. Am mai înteles că probabil Dvs domnule Silișteanu aveți vreuna din multele Dvs iubite pierdute prin America și asta vă cauzează o stare poetică vecină cu sevrajul absenței vizei.Însă pasajul respectiv e reușit.
În final mă lăsați cu gura cascată probabil că asta și ați urmărit.
Deci vă mai citesc.

Mulțumesc pentru citire și răgazul acordat modificării textului.E o sugestie binevenită.Mai învațăm...
Marga

Într-adevăr doamnă Ela Victoria Luca lucrurile pe care nu le... și aici putem înșira mulțime de verbe sunt mai vii decât cele pe care le putem.... și din nou putem umple golul cu verbe.
Eu însă continui să cred că dacă există ceva care păstrează intrinsec ecuația spiritualității împreună cu cea a materiei aceasta este simpla greutate cea mai banală și totuși plină de semnificație apăsare a vieților noastre liniare.
Poemul l-am citit cu multă plăcere și mi-a reamintit de niște pești păstrați în niște borcane pe când oamenii petreceau afară cu vin, pâine și cuvinte. Frumos.
Marga

noutate zici. hmmm...definește...
Mulțumesc pentru citire.
Marga

Mulțumesc pentru citire. Ai dreptate . Trebuie să fie mia dar mi-ar plăcea să fie miiiiia:))) Textul e perfectibil desigur.
Marga