sub semnul șopârlei

partea asta:
\"pomii să-i acopere acoperi cu floare
să-i culcăm mari și lungi pe gorgane
știind că sub viață
sunt forme regenerabile\" - este memorabilă :)
cred că e un cuvânt în plus aici - \"pomii să-i acopere acoperi\"

acea așezare a formelor vii pe \"gorgoane\" (nu știam cuv., am căutat în dex, să nu mai spui la nimeni :)), plus imaginea regenerării din ultimul vers sunt... de fapt eu sunt fără cuvinte :).
e un text concentrat, sugestiv. citind, eu am avut mereu în față un câmp verde, șopârlos. degeaba ai priponit ziua la colțul casei, lumina nu m-a făcut să văd decât copii verzui, sălbatici, gorgoane și... forme regenerabile. verzi. Bun...

alex

alex, așa vâd eu verdele: viață, regenerare, redeșteptare, înnoire etc. și nu știu de ce. verdele apare atunci cand șopârla își leapădă coada, iar șopârla îți leapădă coadă când e în primejdie.
facem din bioproduse biopoezie :)

frumos titlul - și ca imagine -, prelungirea lui, aidoma unei șopârle cu simbolul, culoarea/culorile ei, ideea subtilă din final:
\"să-i culcăm mari și lungi pe gorgane

știind că sub viață

sunt forme regenerabile \".

mi-a plăcut,

Ottilia

În timp ce citeam poezia mi-am dat seama că aveam nevoie de ceea ce am găsit aici. E ciudat cum de fiecare dată când ne pierdem „coada” și pericolul trece ne regenerăm șopârle sau nu . Mai trec și nu numai pentru „verde”:)).
Marga

Ottilia și Marga,
vă mulțumesc frumos pentru lectură și semn.