mara manolache

Răsfoiesc cuvinte grele le adun și le privesc sufletul meu strălucește dar n-ajunge e tacere. Răsfoiesc zile pierdute și imagini din povești sunt o rază sunt culoare fermecată de

Dulce adiere cu șoapte de iubire, când cuvintele tac știi ca te plac! Când cuvintele dor știi ca te ador! Și te iubesc... cum apa muntilor sărută înălțimea și te doresc cum apa

Tăcerea sufletului tău mă îndeamnă să-mi iau zborul, te înalți deasupra tuturor cu spiritul tău sacru... nu e un simulacru, sunt șoaptele de dor! Suflet înmiresmat de flori când noaptea-i

Se scurg ușor, se întind cu dor, petalele mă dor și norii plâng îmi uda chipul, mă infior și trec prin toamna zilele ușor. Arată-mi calea pentru mine grea, să fiu ce nu am fost, poate o

Culeg o stea, mă prind în ea și zbor cu ea. E univers strălucitor cu aripi de nea, cu norii ce-și scutura frunzele dulci, ușoare plutesc pe pământ. Nu e ușor... Cobor pe-un curcubeu

Trec clipele, te caut prin vis durerea e piatră, cerul abis întind privirea, nori-mi răspund și stelele calde te strigă și ploaia e aici. Dar nu esti... De mana te-as lua și te-aș purta prin

Sădesc în toamnă, visuri reci inima înghețată mă întreabă unde esti și nu-i răspund, te caut prin frunze, prin ramurile reci. E toamnă și e destul, un roi de păsări negre mă întrec si îmi

Doamne, ce caut? de unde strig, de unde vin? răspunde-mi Doamne... și e tăcere, lumina plânge, se scurge pe față ca ploaia cu gheață. Cu ochi de vulur pătrund cuprinsul, întreaga lume și mă

Cu picături de dor, iti scriu ușor, și ma dezgheț de dragul tău cuvintele mi le absorbi, cu picături de vis, iți scriu de dor. Ești pasăre, vântul de noapte de-aș putea la mine să te

Dă Doamne o minune să fie lună in ziua plină să cânte păsări, flori și iarba prin viscol și in lumea crudă. Troiene lungi dă Doamne, zăpadă in nestire cuprindă lume, cuprindă noapte și-n

Calc grăbită,furtuna mă alungă, pașii mi-i aud,fluturii mă încântă, frunzele mă acoperă,visele îmi zâmbesc și simt ceva...o fi iubirea mea? Iarba mă apasă,mă cutremur de stele, e început de

Îmi ninge și-mi plânge, durerea e albă altarul din ceruri mă cheamă la poartă. Și ninge pe lume pe strada pustie, pe chipul de piatră pe gândul meu liber. E trist,e întuneric nimic nu mă

Gândurile,visele se împletesc și-mi fac cu ochiul aș vrea să le vorbesc, fiecare unduire să le spun e invizibilă. Alunec prin tărâmul alb, fărâme de gheață,de rouă mă descoperă,mă aruncă mă

Adio dor mărunt purtat de vânt, adio frunza călătoare pe pământ, adio dragoste de flori adio sfinxule purtat prin ploi. Și nu te-ai dus iubirea mea măruntă te-am alungat cu gânduri

Alunecă mâna pe chipul tău plin de stele, alunecă pe flori,pe cărări inchise cu gândul la izvoare și păduri cochete. Alunecă pe frunze,pe culori inchise uitate de tine,culese de mine. Mi-e dor

Petalele-ți sunt dalbe sclipiri de argint cu sufletul galbui,cu inima plăpândă încerc sa mi te apropii-iubire fără grai, iubire prea târzie,cu sufletul amar. E minunat de trist și gust amar in

Îmi ard buzele de dorul tau trupul plânge după tine, e răsărit cu zâmbet amar cu iarbă crudă crescută de tine. Mă duci usor in lumea ta, culegem stele,culegem vise, plângem cu rouă,plângem

E întuneric,ochii îmi plâng ceata mă înconjoară, sufletele plâng, zgomotele mă doboară. Ninge,ninge fără grai, o poveste ascult plângând cum un prinț din cer venit a murit fară să

Pictează vara și norii îmi sarută mâna, tablou de iarnă,imagini de vis, zăpadă fermecată pe umeri dezbrăcată și-mi tremură și sufletul de îngheț. Pictează stoluri de imagini reci cu lacrimi pe

Trecute dureri cu formă de seară invăluite în stele si povesti, asteaptă-n cărări bântuite de toamnă, prin vuetul surd de iarba cântând. Prin aer se aud șoapte, fantasme dansează prelung și

Simfonii ascunse cu umbre pe pereți imi amintesc de tine de ochii tăi frumosi. Sunt umbră si lumină într-o culoare albastră, de mine desenată, de tine parăsită. Nostalgie neagră de

Imagini cu câmp deschis se arată cu bucurie verde,cu zâmbet de fecioară frumoasa calcă tristă cu aripi argintate, cu aripi de lumina si ghiocei pe frunte. Cu flori de păpădie si apa

In vise te ascunzi te scurgi usor,intinzi un zambet si patrunzi in lumea ta din vis. Cu-o lacrima de nea ingheti cuvantul meu ma parasesti albind si cugetul mi-e frant. Simt chemerea