Poezie

Ce caut...

1 min lectură·1 octombrie 2008

Mediu

Doamne, ce caut?

de unde strig, de unde vin?

răspunde-mi Doamne...

și e tăcere, lumina plânge,

se scurge pe față

ca ploaia cu gheață.

Cu ochi de vulur

pătrund cuprinsul,

întreaga lume

și mă desfac, și mă retrag

îmi târii aripile goale,

cu ochii triști și obosiți

spre tine Doamne.

Mă strigă cerul cu șoapte,

cu îngeri și o insulă albă

privesc tremurată de scenă,

să urc pe scară?

să alerg prin lume?

Devin statuie,

doar frunzele se mișcă în jurul meu

și norii care se grabesc să moară.

E o tăcere înceată,

ca fulgii de ușoară

și vine noaptea ...

și stelele mă cheamă.

001.449

mara manolache. “Ce caut....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mara-manolache/poezie/1804049/ce-caut

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.