Manolescu Gorun

Şi mie mi-ar plăcea ca pe lumea ailaltă să mă joc cu o asemenea sirenă. Că nu sunt Ulise să fug de ele. Dar mă gândesc cum să dau solzii ăia la o parte

Mesgerul, "Repetitia" e o figura de stil. Depinde cum o folosesti

Va multumesc amandurora

sugestiile textului sunt multiple, e OK. Multumesc

Am simţit cum curge

„… povestea desuetă,
Cum nebuloasa-n ceruri se-nfiripă
În serile când luna, pe-o aripă
De vis, ne-atinge cu a ei baghetă.”

Şi m-am lăsat dus de această curgere până la „zâmbetul acela-n Photoshop!”; când, ȋn final, vine neaşteptatul-aşteptat ironico-nostalgic „că-n valuri iar o să mă-ngrop”.
Dacă aş fi fost Pius Servien sau Paşa, m-aş ocupa de ritmuri, rimă şi altele, dar nu mă pricep

ce sa se intample? Am intrat in nemurire. Ca merit. Lasand gluma la o parte, multumesc Amanda pentru trecere.

Pe vremuri ci că s-a dus Ceauşescu, ȋn vizită de lucru, la o fabrică de biscuiţi. Şi a intrat ȋn interiorul fabricii la banda de asamblare a pachetelor de biscuiţi. L-a ȋntrebat pe un muncitor ca să se afle ȋn treabă: „biscuţi, biscuiţi?”. Iar muncitorul: „biscuim, biscuim, tovarăşul secretar general!”. Prin urmare ce să facem şi noi: „comentăm, comentăm!”. Ȋl rog pe Domnul Stanica să nu se supere ca ȋn loc să mă ocup de poezia lui frumoasă, mă ţin de bancuri. Că, aşa cum am zis, azi sunt bine dispus

Mi-a placut, Pur si simplu, Fara analiza pe text, Specialitatea "Caragea". Ma abtin sa mai spun altceva. Ca se interoreteaza, Nu te-nfoia Ionut. E o simpla intepatura prietenoasa, Ca azi sunt bine dispus.

A fost o discutie interesanta.

Acesta-i mai complicat. „Eu nu distrug corola de minuni a lumii” a zis Blaga, nu subsemnatul

Ȋn timpurile mizerabile ȋn care trăim, bine că mai putem să ne detaşăm, chiar dacă ne contrazicem. Indiferent cine are dreptate sau nu

Aveţi dreptate când vorbiţi chipurile coerent „logic” (nu mai adug „ştiinţific” că se subȋnţelege). Din ȋntâmplare „metaforicul” ar trebui interpretat, să zic, „metametaforic”, precum fizicul se interpretează „metafizic”. Dacă veţi citi textul „Arhetip şi anarhetip” pe care abia l-am postat, poate veţi ȋnţelege ce vreau să spun. Dacă nu, e vina mea. Pentru că atunci când o scriere se loveşte de un cap şi sună a gol, nu capul este devină.

Din nefericire suntem obişnuiţi să folosim o „logică a ştiinţei” ȋn interpretarea unui text poetic care necesită o „altă logică” – cea a imaginaţiei, a artei . Scuze Domnule Stănică. De fapt şi eu ȋnsumi fac, de multe ori, acelaşi lucru.

O găsim la sfârşitul poeziei:
„dar dacă nu te voi nimeri în grămăjoara mea de moloz
și vei rămâne îngropat în mizeria străzii
la ce folos?”
Precum şi la sfârşitul Com. 2 : „Administraţia dăinuie până în zilele noastre, în secret - de unde tot soiul de teorii ale unei Conspiraţii manipulatoare, sinistre, universale….”
Din ambele rezultă că nu Divinitatea ne pedepseşte, ci ne pedepsim noi singuri. Mai mult: chiar ȋngropăm şi Divinitatea „ȋn mizeria străzii”.

Va prezint un citat din Alan Watts, occidentalul care a inteles cel mai bine Extremul Orient. Citat peste care am dat acum din intamplare.

*
„Pericolul studiului academic este întotdeauna că, prin specializarea extremă, poate să nu vadă pădurea din cauza copacilor. Dar problema de a obține o idee despre gândirea Indiei din timpul lui Buddha, cu șase secole înainte de Hristos, nu poate fi rezolvată doar prin lucrul minuțios – deși acest lucru este necesar. Există însă suficientă informație de încredere pentru a sugera forma grandioasă și frumos ordonată a hinduismului Upanishadic dacă nu o citim cu nasul lipit de pagină.
Fundamental pentru viața și gândirea Indiei încă din cele mai vechi timpuri este marea temă mitologică a atma-yajna – actul de „auto-sacrificiu” prin care Dumnezeu dă naștere lumii și prin care oamenii, urmând modelul divin, se reintegrează cu Dumnezeu. Actul prin care lumea este creată este același act prin care este desăvârșită – renunțarea la propria viață – ca și cum întregul proces al universului ar fi de tipul de joc în care este necesar să dai mai departe mingea imediat ce ai primit-o. Astfel, mitul de bază al hinduismului este că lumea este Dumnezeu jucându-se de-a v-ați ascunselea cu el însuși. Ca Prajapati, Vishnu sau Brahma, Domnul sub multe nume creează lumea printr-un act de auto-desmembrare sau auto-uitare, prin care Unul devine Mulți, iar unicul Actor joacă nenumărate roluri. În final, el revine din nou la sine doar pentru a începe jocul încă o dată – Unul murind în Mulți și Mulții murind în Unul.
Cele o mie de capete, ochi și picioare ale lui Purusha sunt membrii ai oamenilor și ai altor ființe, căci ideea este că ceea ce cunoaște în și prin fiecare individ este însuși Dumnezeu, atman sau Sinele lumii. Fiecare viață este o parte sau un rol în care mintea lui Dumnezeu este absorbită, oarecum așa cum un actor se lasă absorbit în fiinţa lui Hamlet și uită că în viața reală este dl. Smith. Prin actul de auto-abandonare, Dumnezeu devine toate ființele, dar în același timp nu încetează să fie Dumnezeu. «Toate creaturile sunt un sfert din el, trei sferturi viață eternă în cer.» Căci Dumnezeu este divizat în joacă, în prefăcătorie, dar rămâne nedivizat în realitate. Astfel încât, când jocul se termină, conștiința individualizată se trezește pentru a se descoperi divină.
Este important să ne amintim că această imagine a lumii ca jocul (lila) al lui Dumnezeu este de formă mitologică. Dacă, în acest stadiu, am traduce-o direct într-o descriere filosofică de-a noastră, am obţine un tip grosolan de panteism, cu care filosofia hindusă este în general și eronat confundată. Astfel, ideea fiecărui om, a fiecărui lucru, ca o parte pe care Purusha o joacă în starea de auto-uitare nu trebuie confundată cu o descriere occidentală logică sau științifică a faptului. Forma expunerii în filosofia hindusă este poetică, nu logic-univocă, ci sugestivă.”

Corectie: in titlul com-ului anterior se va citi "Amanda" in loc de "Smaranda"

Iată câteva interpretări ale „Jocului Cosmic”.
(A) Chatbot
Cred că te referi la conceptul de "Lila" din tradiția filozofică hindusă!
În hinduism, Lila (लीला) înseamnă „joc” sau „diversiune divină” și descrie modul în care universul este văzut ca un joc cosmic al lui Dumnezeu (Brahman). În special, în tradiția Vedantică și în Bhakti Yoga, Lila este folosit pentru a explica modul în care realitatea nu este doar un mecanism rigid, ci un joc liber și spontan al divinității.
Două perspective majore asupra Lila:
1. Lila ca manifestare cosmică – În Advaita Vedanta, lumea este Maya (iluzie), iar Lila este doar expresia liberă a conștiinței supreme (Brahman). Universul nu are un scop ultim, ci doar „se joacă” prin creație și distrugere.
2. Lila ca interacțiune divină – În tradițiile devotate lui Krishna (Vishnuism), Lila este modul în care Dumnezeu interacționează cu lumea, mai ales prin avataruri precum Krishna și Rama. Celebrele povești din Bhagavata Purana despre copilăria lui Krishna sunt considerate exemple ale „Lilei divine”.
Este un concept fascinant, care sugerează că viața nu trebuie văzută ca un lanț de suferințe, ci ca un joc
(B) Wiki
Lila (sanscrită: लीला Līlā [ˈliːlɑː] - „joc, amuzament”) este un termen din hinduism care descrie un concept teologic. Lila denumește jocul divin, în care Divinitatea vede Creația drept joc și prin aceasta arată o radicală libertate și spontaneitate. Termenul provine din Brahmasutra (2.1.33). Mai târziu, nu numai creativitatea divină a fost privită drept Lila, dar de asemenea și alte manifestări, cum ar fi dansul cosmic al lui Shiva și sălbăticia lui Kali. În Vishnuism, jocul divin al lui Vishnu este transpus asupra avatarurilor sale, cum ar fi Rama și Krishna, care apar în lume, jocul urmând totuși Dharma. Bhagavata Purana descrie, de exemplu, că jocul fericit și intențiile și scopurile morale apar și în comportamentul răsfățat al lui Krishna.
În formele populare de teatru ras Lila și Ram Lila este prezentat jocul divin al lui Krishna și al lui Rama.
În religia hindusă există forme de meditație în care meditatorul se concentrează continuu pe jocul divin, nu numai pentru a apercepe Lila, dar de asemenea și pentru a se alătura discipolilor Zeității.
Lila este văzut în sens religios și ca joc comun al Divinității și al oamenilor, în care se revelează fericirea și grația divină, pentru un moment, sau până în eternitate.
(C) Robert M. Pirsing – Zen şi arta reparării motocicletei
După ce am citit excelenta carte a lui Pirsing, care, ca si alt scriitor, Herigel (cartea „Zen ȋn arta de a trage cu arcul”), ambii occidentali, au petrecut un timp considerabil ȋn Japonia pentru a se iniţia ȋn Zen. Ȋn ambele cazuri concluzia este că trebuie să intuieşti anumite tendinţe ale Naturii şi să te integrezi ȋn ele, acţionânt ȋn consecinţă ca şi când nu ai mai fi tu, ci tocmai o asemenea tendinţă. Urmatoarea carte a lui Pirsing a fost „Lila”. Pe care nu am citit-o. Interpretarea mea este că ȋn „Jocul Cosmic” (vezi şi Stanislav Grof, „Jocul cosmic”) Problema este că dacă vrei să acţionezi eficient, trebuie să respecţi Tendinţele Naturii impuse de Divinitate. Altfel vei fi anehilat. Ceea ce se ȋntâmpla acum ȋn Lumea noastră de toate zilele.
(D) Mihai Drăgănescu „Societatea Conştiinţei”
La sfârşit ne spune ȋn 2007:
„Astăzi se pune nu numai problema posibilităţii de a realiza societatea conştiinţei, dar şi problema supravieţuirii până la sfârşitul acestui secol…omenirea nu a fost capabilă să asigure gestionarea planetei noastre. Este un eşec istoric grav la care s-a contribuit din multe direcţii, din nefericire şi al bisericilor. Istoria noastră a devenit un eşec.”
Interpretarea mea există ȋn articol. Dar o să mai dau una ȋn eseul care o să urmeze imediat

Cat va dura Haosul? Rig Veda, in alt context, dar similar, spune: Dumnezeu stie!. Si adauga: Dar poate nci el.... Sa ne pastram simtul umorului si detasarea.

Azi am văzut eroarea gravă pe care am comis-o, trecând drept comentariu la textul dumitale „Sens aproape unic”, ȋnceputul unui text pe care ȋncepusem să ȋl scriu şi apoi a fost postat ȋn aceiaşi zi numit „Fragmente de roman”. Şi cum comentariul la textul dumitale nu poate fi şters, sunt obligat să-mi cer mii de scuze pentru aiureala pe care am făcut-o. Sper să mă ierţi. De fapt, textul dumitale care este excelent, m-a şi inspirat să ȋncep textul meu cu comentariul despre care vorbeam, punând ȋntre ghilimele ce am preluat de la dumneata. Poate o să stăm mai mult de vorbă la telefon. Numărul meu de mobil este 0725940926. Dacă mă suni, voi ȋnchide imediat şi te voi suna ȋnapoi. Ȋn fine, textul postat de mine va fi ultimul, deocamdată, de pe Agonia. Voi anunţa acest lucru la „Personale” şi o să afli de ce.
Cu cele mai bune gânduri,
Gorun Manolescu

Astăzi când o babă cheală se pieptănă cu freza tot aşa, ȋntr-o parte, iar lumea cam moare, ȋn primul rând pe aici, dar şi prin alte părţi, cam asta este. Iar subsemnatul – o tânără speranţă la peste 86 de ani – mă voi maturiza postmortem şi nici atunci mu veţi scăpa de mine. Aşa că voi lua o pauză, că timp este destul, să meditez la nemurirea sufletului. Dar „voi duce cu mine, la vedere, un jurnal intim cu multe pagini, toate imaculate.”