Sens aproape unic

Astăzi când o babă cheală se pieptănă cu freza tot aşa, ȋntr-o parte, iar lumea cam moare, ȋn primul rând pe aici, dar şi prin alte părţi, cam asta este. Iar subsemnatul – o tânără speranţă la peste 86 de ani – mă voi maturiza postmortem şi nici atunci mu veţi scăpa de mine. Aşa că voi lua o pauză, că timp este destul, să meditez la nemurirea sufletului. Dar „voi duce cu mine, la vedere, un jurnal intim cu multe pagini, toate imaculate.”

Azi am văzut eroarea gravă pe care am comis-o, trecând drept comentariu la textul dumitale „Sens aproape unic”, ȋnceputul unui text pe care ȋncepusem să ȋl scriu şi apoi a fost postat ȋn aceiaşi zi numit „Fragmente de roman”. Şi cum comentariul la textul dumitale nu poate fi şters, sunt obligat să-mi cer mii de scuze pentru aiureala pe care am făcut-o. Sper să mă ierţi. De fapt, textul dumitale care este excelent, m-a şi inspirat să ȋncep textul meu cu comentariul despre care vorbeam, punând ȋntre ghilimele ce am preluat de la dumneata. Poate o să stăm mai mult de vorbă la telefon. Numărul meu de mobil este 0725940926. Dacă mă suni, voi ȋnchide imediat şi te voi suna ȋnapoi. Ȋn fine, textul postat de mine va fi ultimul, deocamdată, de pe Agonia. Voi anunţa acest lucru la „Personale” şi o să afli de ce.
Cu cele mai bune gânduri,
Gorun Manolescu

Înțeleg situația, se poate întâmpla oricui. Zilele astea sunt plecat din fabuloasa Românie dar la întoarcere vă sun negreșit. Vă salut!