Manolescu Gorun

Ai concentrat exact ce vroiam sa spun. Sper sa poata fi inteles si de altii fara formatie filosofica si/sau stiintifica la baza

Ionut vine cu interpretari interesante. Multumesc

Mi-a placut parerea dumitale. Multumesc

Preiau varianta dumitale

care varianta e buna. Poate ma ajutati

Se mai intampla sa imi si iasa. Cand imi va iesi de cate ori incerc, ma voi lasa de scris.

Lucrurile sunt mult, mult mai complexe decât par. Si discuţia poate fi mult, mult mai lungă. Căci ȉntre DA şi NU există o infinitate numărabilă (Cantor) de variante. Este ceea ce mă chinui să analizez, cât ȉmi va sta ȉn puteri şi ȉntr-un timp extreme de limitat (pentru mine) pe care ȉl mai am ȉn faţă. Este ceea ce ȉncerc, cât de cât, ȉntr-o lucrare pe care sper să o şi termin onorabil ȉnainte de…

Pentru cei care nu sunt de formaţie filosofică, “Qalia” ȋnseamnă ȋn fenomenologie “Experienţă internă” sau, mai precis, “Experienţă vie” (Husserl). O asemenea experienţă o poate avea tot ce este viu, ȋn grade diferite. Numai “animalul” Om o poate şi conştientiza. Prin urmare IA ne fiind ceva viu, nu poate avea “Qualia”. Mulţumesc pentru că mă toleraţi pe aici.

despre „Opera deschisă”, ea când are un „rest” care nu poate fi explicat conceptual, ȋnseamnă că ea are Har şi poate „Deveni” mult, mult după ce autorul s-a dus. Indiferent când a fost creată, ȋn antichitate sau mai de curând

Mă bucur enorm. Când cel puţin doi oameni au acelaşi qualia (plural, qale) şi ȋl conştientizează, ȋnseamnă că el există, nu este o iluzie. Numai oamenii pot avea şi conştientiza un qalia. IA, nu. Poate doar să ȋl simuleze. Şi aici e foarte mult de discutat

Am corectat si am mai adaugat ceva.

O proză sinistru de ireală în realitatea ei. Când cauţi, cauţi, tot înălţându-te şi, în final nu găseşti nimic. Şi atunci, oricât te va ajuta unul şi altul – un alter ego uneori - va fi degeaba. Vei lăsa în urmă orice, inclusiv familia care să te poată continua, şi…O sinucidere asistată de tine însuţi, patologică până la un punct din care pleci mai departe să tot cauţi şi să cauţi…Dacă vei intra în poveste, cum îţi cere autorul, va fi imposibil să mai ieşi…Unii vor mişca nasul, nemultumiti. Treaba lor. Dar eu chiar am intrat acolo şi recunosc că m-a prins.

M-am uitat rapid şi pe celelalte texte ale autorului şi mi s-a confirmat părerea. Autorul are vână de alergător de cursă lungă.

"Ori acel "Ce" nu va putea niciodat - ca sa ma exprim oximoronic" se va citi"Ori acel "Ce" nu va putea niciodata - ca sa ma exprim oximoronic - sa fie realizat de TA-aul actual"

Deocamdata AI nu a trecut testul. Cu toate incercarile si jocurile mele. Si nu numai astea de pe aici. Dar, cred ca am ajuns la o concluzie interesanta. Se tot vorbeste de transferul constiintei umane pe computer. Ceea ce cred ca este imposibil de realizat cu actualele calculatoare care merg, ca principiu, pe discret si algoritmic. Creatia, adevarata creatie si creativitate e de natura infinitului continuu si nu un infinit numarabil (Cantor). Infinitul continuu nu va putea fi reprodus. Dar se uita ceva extrem de important, fundamental: computerele si omul lucreaza azi in RETELE. Iar IA-ul actual nu inlocuieste omul ci il ajuta sa se dispenseze de discursiv, discret, algoritmic si sa se concentreze pe creativitate. Ceea ce "omul" actual nu a inteles si nu vrea inca sa inteleaga continudnd sa bata apa in piua in mod "conceptual" - nucleul discursivitatii In concluzia la discutia de aici privind poezia. Pezia, Poezie are neaparat un "Ce" continuu, desi nu se poate exprima decat discursiv. Ori acel "Ce" nu va putea niciodat - ca sa ma exprim oximoronic). P.S. Cele 4 stele la un text al meu le-am meritat deplin si m-au bucurat mult. Dar nu prea cred ca prea curand se vor repeta. A fost una dintre multele incercari cand poezia chiar m-a iubit. Si le multumesc si celor care au simtit acest lucru

Unamuno

In the starry silence
the moon gave the rose
and the scent of the night

In traducerea mea

În tăcerea înstelată
luna a dăruit trandafirul
și mireasma nopții.

Fara a fi nevoie de nu stiu cat cuvinte. Ca si cand e vorba, printe altele, de
Haiku (俳句,)

Poezia autentica, ramane POEZIE, oricand ar fi fost scrisa. Acum sau nu stiu cat amar de timp in urma. Si cititorul receptiv o simte

Experimentez, experimentez. Ca sa vad ce este. Simulacra and Simulation (Baudrllard). Explicit: Și anume că procesul cuprinde următoarele etape: (1) la început, în trecut, reprezentarea în subconștientul colectiv a fost o reflectare/mascare/ pervertire a unei realități de bază; (2) apoi, printr-o nouă reflectare de ordin doi, de data asta asupra primei reflectări memorate, s-a mascat/pervertit și mai mult realitatea de bază, ajungându-se la mascarea absenței unei astfel de realități; (3) o nouă și ultimă reflectare de ordin trei ajunge să nu mai aibă nici o relație de nici un fel cu realitatea de la care s-a plecat devenind, pur și simplu, un simulacru. Astfel, ultima reflectare-simulacru în subconștientul colectiv și/sau individual este cea care, până acum, este chiar ultima și cel mai recent memorată, estompându-le pe cele anterioare.

Răspunsul nu îl poate da decât cititorul. Ȋn cazul de faţă, făcând abstracţie de faptul că autorul a fost relativ cunoscut pe aici pe Agonia până acum şi luând în consideraţie numai textul de faţă, întrebarea mea este dacă acest text este (sau nu) ceea ce se poate numi, în accepţiunea curentă „poezie”? Sunt curios ce vor spune şi alţii care vor avea bunăvoinţa – dacă or avea-o – să comenteze.

Acesta nu e scris in tensiunea celui anterior. Este mai relaxat. Si asta se vede.

colegilor pentru aprecieri. Se pare ca atunci cand sunt cu moralul la pamant, mai imi iese bine si ceva ce il scriu.