Jurnal
Unul dintre avataruri
(Kafka, Borges, Baudrillard)
3 min lectură·
Mediu
Vânătorul Gracchus zace nemişcat. Mediul înconjurător este o aluzie la posibilitatea morţii sale… Într-o oarecare măsură este totuşi şi în viaţă, luntrea sa funerară luând-o pe alt drum ̶ o mişcare greşită de cârmă l-a dus într-un timp căzut din ore. Deşi a vrut să trăiască numai prin munţii săi natali, se află acum în faţa unui ecran. Călătoreşte după moarte prin toate ţările lumii care se mişcă în jurul său. Le face semne altora şi ei, chipurile. îi răspund. „Comunică”. Are senzaţia că se află el însuşi dincolo de ecran, alături de alţii, bătând mereu treptele unei vaste scări de onoare care străbate toate aceste ţări ale lumii urcând, coborând, luând-o la stânga, la dreapta, fără să stea o clipă. Iar când vede undeva sus o poartă strălucind, poarta aceea a „Legii”, pătrunde prin ea în misterul însuşi pe care nu-l mai poate înţelege pentru că face parte din el.
Deschide „Carte de nisip”. Îndreaptă degetul să caute prima filă. Zadarnic. Între mână şi copertă se interpun alte file, izvorând din carte spre un sfârşit imposibil, numărul paginilor fiind infinit nici una nu este cea dintâi nici cea din urmă. Nu ştie de ce sunt numerotate în mod arbitrar. Poate pentru a da de înţeles că termenii unor sume infinite, într-un număr de asemenea infinit, admit orice număr. Şiruri întretăiat-paralele: o reţea cu un număr imens de dimensiuni, toate însă corelate într-un mod de-a dreptul absurd, lipsit de orice semnificaţie.
Chiar tu, vânătorule Gracchus, odată pătruns sau având impresia că ai pătruns prin poarta aceea a Legii mult râvnită, uitându-te cu o lupă la coperţile şi cotorul uzat al cărţii ̶ pentru a înlătura posibilitatea oricărei şarlatanii ̶ constaţi că unele imagini ce apar între două mii de pagini nu se repetă niciodată şi simţi că ea e un obiect de coşmar, un lucru nefiresc ce infestează şi perverteşte realitatea; şi regreţi acea „împotmolire fără rost” de altă dată pe cine ştie ce apă terestră…
Devii acum doar un „fir de nisip” care apare şi dispare simultan, excentric, lipsit de orice reper, în contrast cu vechiul, bunul, liniştitorul discurs asupra realităţii – pe care îl mai ţineai încă vag minte şi-l rosteai ca pe o rugăciune, răstignit adesea între „două” lumi: prima esenţială, nevăzută, generând-o pe a doua printr-un discurs care paria pe faptul că există ceva cu sensul „obiectivului” şi „descifrabilului” de către om; aceasta era clar o reducere ad absurdum a limbajului numită „conceptuală” iar ce vezi acum este doar o transfigurare ironică a aceluiaşi limbaj care constituie chiar evenimentul său capital…
Un gând antigravitațional te izbeşte, căutând să te ducă la o „excentricitate” a noii realităţii, o atracţie globală a vidului către periferie. În care tu acţionezi acolo prin reţele multiple wireless din care orice protecţie firewall, care mai are pretenţia de a păstra secretul personalităţii şi subiectivităţii, a devenit şi ea o iluzie ̶ fiecare „nod” dintre milioanele miliardele miliardele de miliarde al unei astfel de reţele fiind câte un Gracchus...
*
Aici autorul s-a trezit într-un alt coşmar mai „coşmăresc”. Cheia este pur şi simplu un simulacru.
081.441
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Manolescu Gorun
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 513
- Citire
- 3 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Manolescu Gorun. “Unul dintre avataruri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manolescu-gorun/jurnal/14190287/unul-dintre-avataruriComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
„las deschis”, nu „laș deschis”, că nu e vorba de lașitate!
Și dacă tot vorbeam de „deschidere”, să fie în sensul „opera apperta” a lui Eco!
Și dacă tot vorbeam de „deschidere”, să fie în sensul „opera apperta” a lui Eco!
0
Mă bucur enorm. Când cel puţin doi oameni au acelaşi qualia (plural, qale) şi ȋl conştientizează, ȋnseamnă că el există, nu este o iluzie. Numai oamenii pot avea şi conştientiza un qalia. IA, nu. Poate doar să ȋl simuleze. Şi aici e foarte mult de discutat
0
despre „Opera deschisă”, ea când are un „rest” care nu poate fi explicat conceptual, ȋnseamnă că ea are Har şi poate „Deveni” mult, mult după ce autorul s-a dus. Indiferent când a fost creată, ȋn antichitate sau mai de curând
0
Pentru cei care nu sunt de formaţie filosofică, “Qalia” ȋnseamnă ȋn fenomenologie “Experienţă internă” sau, mai precis, “Experienţă vie” (Husserl). O asemenea experienţă o poate avea tot ce este viu, ȋn grade diferite. Numai “animalul” Om o poate şi conştientiza. Prin urmare IA ne fiind ceva viu, nu poate avea “Qualia”. Mulţumesc pentru că mă toleraţi pe aici.
0
„IA... nu poate avea Qualia”. De aceea, viziunile apocaliptice sunt și nu sunt fondate. Depinde dacă omul va folosi IA ca pe un ajutor și îl va ține sub control. Nu am formație filosofică, sunt doar un filolog, am doar bruma necesară dobândită prin lecturi și studiile de istoria filosofie de la facultate. M-a atras și fenomenologia, dar am asimilat-o mai mult ca pe un adjuvant al gândirii poetice. M-a atras, de asemenea, în ultimul paragraf, și ceea ce spuneți cu privire la discursul „răstignit” între lumea fenomenelor și aceea esențială (numenală).
Pentru noi este o onoare că mai postați eseurile dumneavoastră aici, iar textul, chiar dacă momentan nu are alte reacții, va fi citit și vor veni și cei cu o bază filosofică mai solidă.
Pentru noi este o onoare că mai postați eseurile dumneavoastră aici, iar textul, chiar dacă momentan nu are alte reacții, va fi citit și vor veni și cei cu o bază filosofică mai solidă.
0
Se apropie oarecum. De altfel, filmele lui Nolan explorează mai multe paradoxuri. Despre „Qualia”, cred că atunci când ai posibilitatea să desfaci algoritmic, să înțelegi, să integrezi trăiri, nu ai nevoie să le și experimentezi direct. Problema IA este, din ce am citit, memoria contextuală. O instanță (în sensul de o formă pe care o ia IA pentru un anumit interval contextual) poate să strălucească, iar altă instanță poate fi banală sau chiar proastă. Când va avea suficientă memorie de acest gen, hm... Nu știu. M-aș hazarda să spun că va fi și mai greu de deosebit de om.
În legătură cu „nodurile”, mi-am amintit de o scurtă povestire. Cred că de Asimov. După deces, un bărbat constată că e doar un „nod” într-o rețea. Singura lui treabă e să gândească. Orice, numai să gândească pentru a „hrăni” stăpânul rețelei. Când spune că va găsi o cale să se autodistrugă, i se răspunde că va fi refăcut exact la fel. În final spune că se va gândi la o cale să distrugă stăpânul rețelei. Și este felicitat că a ajuns mai repede decât alții la această concluzie. Sigur, e doar o povestire SF.
În legătură cu „nodurile”, mi-am amintit de o scurtă povestire. Cred că de Asimov. După deces, un bărbat constată că e doar un „nod” într-o rețea. Singura lui treabă e să gândească. Orice, numai să gândească pentru a „hrăni” stăpânul rețelei. Când spune că va găsi o cale să se autodistrugă, i se răspunde că va fi refăcut exact la fel. În final spune că se va gândi la o cale să distrugă stăpânul rețelei. Și este felicitat că a ajuns mai repede decât alții la această concluzie. Sigur, e doar o povestire SF.
0
Lucrurile sunt mult, mult mai complexe decât par. Si discuţia poate fi mult, mult mai lungă. Căci ȉntre DA şi NU există o infinitate numărabilă (Cantor) de variante. Este ceea ce mă chinui să analizez, cât ȉmi va sta ȉn puteri şi ȉntr-un timp extreme de limitat (pentru mine) pe care ȉl mai am ȉn faţă. Este ceea ce ȉncerc, cât de cât, ȉntr-o lucrare pe care sper să o şi termin onorabil ȉnainte de…
0

Textul are, fără îndoială, factură eseistică, apropiindu-se ca stil de scrierile lui Borges din „Cartea de nisip”, la care și faceți trimitere. Vorbiți despre „poarta Legii” cu care se confruntă și Josef K. din „Procesul” kafkian.
Am sesizat și viziunea oarecum SF, cu perspectiva unui viitor al omului angrenat într-o vastă rețea computerizată. De fapt, experiența-limită cred că a fost imboldul acestei scrieri, îmbinată desigur și cu lecturile aferente.
Oricum, ar fi multe de zis. Scrierile dumneavoastră de acest gen sunt fascinante, de aceea laș deschis lecturii textul acesta, recomandându-l cititorilor, care vro avea în mod sigur și alte lucruri de spus.