Iubita trădată (moartea ca ființă)

pictural- melancolică

am rămas cu acestea:

Ea dansează desculță
peste bucăți din mine

tăcută
clipește încet
și fiecare clipire
taie aerul în două.

I-am spus: „rămâi.”
A râs dezmierdându-mă
cu buzele reci
lacrimi de foc
m-a sărutat până am uitat
să mai mor.

Ea dansa desculță
peste bucăți din mine
firimituri pe podea
nu spunea nimic
clipea încet
și fiecare tresarire
taia aerul în două
i-am spus rămâi
a râs dezmierdându-mă
cu buzele reci-lacrimi de foc
apoi m-a sărutat
până cand
am uitat
să
mai
mor

Se mai intampla sa imi si iasa. Cand imi va iesi de cate ori incerc, ma voi lasa de scris.

care varianta e buna. Poate ma ajutati

observ că există există acel inconvenient legat de utilizarea timpului, în varianta originală

eu prefer timpul prezent pentru întregul text şi mai prefer şi eliminarea unor elemente care îmi par redundante, dar ţine de gust

n-aş folosi partea cu firimituri, în niciun caz -apoi- sau -când-

aş concluziona cu variabta următoare:

Ea dansează desculță
peste bucăți din mine

tăcută
clipește încet
și fiecare clipire
taie aerul în două.

Îi spun, rămâi!

Râde dezmierdându-mă
cu buze reci
lacrimi de foc
mă sărută
până uit
să mai mor.

Preiau varianta dumitale