Aș vrea să-ți spun cât de rău clipele ce trec mă dor
Și cât m-apasă viața când mă îndrept spre dormitor
Știind că tu nu ești cu mine.
Să mă sărute,n-are cine.
Ești soarele și luna
Stau la geam sorbind paharul,
Încercând să-mi uit amarul
Ce te-aduce peste mine
Cu aripi albe și fine.
Te privesc cum stai în prag
Cu un chip odată drag
Ce se-ascunde prin sertare
Printre
Este o zi de iarnă ca oricare alta.
Mă duc la frigider și pun pe masă salata
Din care mai deunăzi s-a înfruptat cineva.
Parcă lipsește totuși ceva!
A,da!Era să uit,pâinea și niscaiva
A început încet să ningă ,
Cu fulgi ușori ce stau s-atingă
Obrajii noștri cei frumoși,
Iar noi plecăm de-acasă ,prin ger , bucuroși.
Mergem cântând cu voie bună,
Iar toată lumea se
A venit iarna pe gard,
Iar bătrânul leopard
Se ascunde prin pădure
Și începe să înjure.
Afară ninge ușor
Iar pe mas-un oușor
Pică-n cap ca berbeleacul,
Moare și-l imită altul.
Făina
Iubirea noastră s-a sfârșit
Și încep norii să se-aștearnă.
Dragostea noastră a murit,
Iar sita-ncepe să o cearnă.
Eu te-am iubit,tu m-ai iubit
Dar visul nostru se destramă,
Înainte de
Iubirea este un puzzle foarte complicat.
El nu o cunoaște pe ea.
Nici nu știe ce vrea,
Iar aceasta ,deasemeni, nu are habar cum arată băiatul visat.
Așa că stă și caută ani în șir,
Ținând la
M-am născut într-o țară foarte credincioasă,
Extrem de bisericoasă,
Încât nici nu mă mir că suntem pe primul loc în lume la număr de prostituate
Cu sau fără facultate.
M-am trezit , astfel
Iarnă,iarnă,
Bună mamă,
Încep norii să se-aștearnă
Cu toții la mine-n palmă.
Iar în vârful satului,
Stă un om al dracului.
Este omul de zăpadă
Ce șade la noi în stradă.
Se holbează la
Sub imboldul foametei,a mizeriei ,a anilor nesfârșiți de război și pildei Rusiei,
Muncitorimea a început să se agite, iar mișcarea revoluționară a pus stăpânire pe Bulgaria,
Descompunând într-un
Stau și mă joc în stradă , privind un om cocoșat
Ce se pare că s-a cam enervat.
Mă uit la el și parcă îmi vine să îi zic vreo două cuvinte.
Așa,doar ca să mă țină minte.
Dar simpla lui
M-am așezat în brațele bunicii
Ca de atâtea ori
Lăsându-mă purtat de ochii săi simplii
Ce te fac ca să zbori.
De data aceasta avea un ton mult mai grav
Cum nu avusese până acum
Și asta
La vârsta de optzeci de ani,în urma unui experiment am murit.
Vroiam sa știu și eu adevărul.
Nu de alta, dar ,m-am plictisit
Să stau în fotoliu pieptănându-mi părul.
Speram să ajung într-un rai
În brațele tale, mi-am găsit culcuș la adăpost de prădătoare,
De umezeală prea mare ,de întuneric sau mult prea mult soare.
Aici, m-am hotărât să îmi stabilesc casa și să imi clocesc ouăle din care
M-ai făcut să cred că pot ține stelele în palmă,
Că vremea este caldă și calmă,
Dar, într-o zi, m-am trezit
Stând în ploaie trist și părăsit.
Iarba udă îmi brăzdează fața,
Așa cum lama îmi
Cu ultima nota portativul se-ncheie
Cu un sunet ,un strigăt al vieții ce se-ascunde sub cheie.
De azi ne mai rămâne doar tăcerea.
O tăcere apăsătoare ,groaznică asemănătoare cu durerea.
O
Rezolvând misterul ce se-nvârtea-njurul gropii,
Deci făcâdu-și datoria,
Nu pe-a lor ci pe a popii,
Polițiștii se declară apți a-și face meseria.
Nu desconspirând secrete
Ce fac hoții să
A venit iarna
Și munții toți au înălbit.
De astăzi s-a dus și cu toamna,
Viața noastră ce-am trăit.
Fulgii de nea astupă urma
Ce demonstra c-am existat,
A coborât la iesle turma...
Tăcerea
Totul a început de la niște coji de semințe
Care au pus bazele noii credințe.
Vrând să mă convingi să îți împărtășesc părerea
Ai reușit să provoci despărțirea.
Ai vrea să ne împăcăm !Lucru
M-am așezat în pat și am început să visez,
Dar din păcate nu puteam dormi,
Așa că am început să desenez
Privind înspre grădina plină cu pomi.
De obosit ce eram aceasta s-a transformat într-o
Þi-am oferit un pumn de flori,
Iar tu mi-ai zis că asta doare.
Ba, chiar ,cum ai putea să mori
Din lovitura mea cea tare.
Am vrut în brațe să te strâng,
Dar ai plecat și astăzi plâng,
Că ai
Am o soră mititică ,
Ce e tare frumușică.
Seamănă c-o păpușică
Și-i cea mai tare gagică.
Ochi albaștrii ,părul blond ,
Cu talie de albină...
Poți să cauți zi-lumină,
Ca ea nu o să mai vezi,
A fost cândva o vrăjitoare care era extrem de rea
Ce transforma în piatră tot ceea ce-atingea.
Mai erau doi copii pe lume
Ce nu le mai știu a lor nume...
Iar într-o zi, cei doi copii s-au
Priviți cocoșul cum mai cântă
Și soarele a răsărit!
Pornim cu toți din nou la luptă
Că Dumnezeu ne-a mântuit.
Vom merge deci cu El în frunte
Că El nu ne-a lăsat la greu,
Urcând cu toți
ML