O zi fără iubita mea

Este o zi de iarnă ca oricare alta.

Mă duc la frigider și pun pe masă salata

Din care mai deunăzi s-a înfruptat cineva.

Parcă lipsește totuși ceva!

A,da!Era să uit,pâinea și niscaiva murături.

Vreo două ,trei felii de pâine și niște pahare cu băuturi.

Uite!Acum pot mânca în sfârșit liniștit,

Fumându-mi țigarea cu vârf alungit.

Și totusi, mai lipsește ceva.Un cuțit,o farfurioară sau o furculiță,

Niște muștar și o bucată de șunculiță.

De felul meu ,nu mă prea rog,dar hai să-mi spun rugăciunea!

Poate-o intra mai bine, după ce-mi fac plecăciunea.

Dar,nimic nu mă poate ajuta .Nici telefonul ,nici muzica,

Nici jocul meu infantil cu pisica,

Nici privitul îndelung pe geam ,după o pasăre ce tocmai a poposit și nu știe ce vrea...

Nimic din toate acestea nu îmi pot alina durerea ,așa cum știe s-o facă doar ea.