Poezie

Crinul

1 min lectură·19 noiembrie 2010

Mediu

A fost cândva o vrăjitoare care era extrem de rea

Ce transforma în piatră tot ceea ce-atingea.

Mai erau doi copii pe lume

Ce nu le mai știu a lor nume...

Iar într-o zi, cei doi copii s-au apropiat de castel,

Astfel încât fetița s-a transformat în floare.

Of,sărmanul băiețel!

Se pare că a rămas singur sub soare.

Din fericire nu și-a pierdut încrederea și a apelat la zâna florilor

Care i-a venit în ajutor

Oferindu-i o floare care a prefăcut-o din nou în fată.

Însă ,din păcate, cotoroanța a aflat de îndată.

Primind vestea s-a înfuriat tare

Și prinzându-i i-a metamorfozat în două flori albe, mirositoare,

Încât nimeni să nu se poată apropia

Cu vreo floare să îi poată salva.

001.687

manaila lucian. “Crinul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manaila-lucian/poezie/13961765/crinul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.