Poezie

Iertarea mea

1 min lectură·22 noiembrie 2010

Mediu

Totul a început de la niște coji de semințe

Care au pus bazele noii credințe.

Vrând să mă convingi să îți împărtășesc părerea

Ai reușit să provoci despărțirea.

Ai vrea să ne împăcăm !Lucru pentru care mă suni mereu

Cerându-ți iertare și spunându-mi că nu este chiar atât de greu,

Însă eu nu pot călca peste orgoliul meu,

A omului simplu încălțat în cizme ,îmbrăcat doar în chiloți și maieu.

Ai apelat la cunoștințe comune

Să aflii părerea mea despre tine,

Dar acestea s-au lovit de un zid ce nu îl pot penetra .

Acum în sufletul meu e doar vid,nimeni nu poate ieși ,nimeni nu poate intra.

Am să îți dau un singur sfat :insistă ,insistă ,sus-lumină,sus-lumină.

Am să trec în curând peste faptul că tu ai fost de vină

Cu condiția să mă ștergi din cartea de telefon și să mă uiți.

Oricum nu cred că va fii prea dificil după atât timp în care nu ai știut să m-asculți.

001.128

manaila lucian. “Iertarea mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manaila-lucian/poezie/13962050/iertarea-mea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.