Poezie

Viața mea

1 min lectură·16 decembrie 2010

Mediu

Aș vrea să-ți spun cât de rău clipele ce trec mă dor

Și cât m-apasă viața când mă îndrept spre dormitor

Știind că tu nu ești cu mine.

Să mă sărute,n-are cine.

Ești soarele și luna totodată.

Ești înghețata mea de ciocolată

Ce se topește pe buzele mele

Făcându-mă să zbor până la stele.

Și tot încerc să pun geană pe geană

Până când sună ceasu-n dimineață,

Însă nu pot că doru-mi face rană,

Iar lacrimi mii , mi se preling pe față.

Te rog să vii în noaptea grea ,iubire,

Și să trăim cuprinși în nemurire

Până când viața însăși se va stinge,

Că te iubesc și sufletul îmi plânge.

001.100

manaila lucian. “Viața mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manaila-lucian/poezie/13964738/viata-mea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.