Poezie
Când muzica moare
1 min lectură·
Mediu
Cu ultima nota portativul se-ncheie
Cu un sunet ,un strigăt al vieții ce se-ascunde sub cheie.
De azi ne mai rămâne doar tăcerea.
O tăcere apăsătoare ,groaznică asemănătoare cu durerea.
O imagine debusolantă fără pic de culoare,
Fără formă și lipsită de orice suflu , de orice mișcare.
Nu mai are cine să strige ,nici cine să audă.
Sufletul a murit iar inima a rămas surdă.
Pe scenă se lasă încet cortina
Iar noi ne simțim vinovați
Asumându-ne vina
De a fii pe veșnicie pătați.
Tenorul se apleacă în fața tuturor,
Asemeni unui supus ce se află în fața marelui conducător
Așteptându-și condamnarea la moarte și la uitări veșnice,
Ieșind din lumina ochilor noștri ,ce îi semnează sentința cu aplauze puternice.
001.192
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- manaila lucian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
manaila lucian. “Când muzica moare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manaila-lucian/poezie/13962213/cand-muzica-moareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.