Mahok Valeria

Câine vagabond Sunt frate cu copiii străzii, De mine n-aveți loc, Îmi spune câine

Lună, lună… Haide lună la fereastră, Să-ți spun dorurile mele, De-s ușoare, de sunt grele, Tu să mai asculți, din ele. Că de ție ți le spun, Nu mă știe nimenea, Tu treci mută,

Bucurați-vă oameni Bucurați-vă oameni Că sirena războiului Încă nu plânge, A disperării chemare, La lupta cea de pe urmă, La a păcii și a bucuriei plecare, Bucurați-vă oameni Când noaptea,

Plânge totul Plâng norii cerului, În pâraiele dorului. Plânge susurul apelor, În căușul palmelor, În mijlocul codrilor. Plânge zborul aripilor, Udat de furtuna ploilor. Plâng culorile

Surorii mele Dacă-am ști, că mai există, Viața veșnică de-apoi, Am trăi mai ușurați, Că tu vezi, ce facem noi. Din lungul drum, al veșniciei, Nimeni încă nu sa-ntors, Iar noi, doar ne

La răsărit de soare Sărută soarele Marea, Roșu ca para de foc, Valuri mici liniștite, Leagănă mii de meduze, Sărutând cu patos, Picioarele noastre desculțe, Care în nisipul umed, Lasă

Cu visul Cu visul printre stele, Disperată călătoresc, Vreau să-ți găsesc, Steaua apusă, Și cu nemurirea ta , Iubite să vorbesc. De-ar fi cu putință, Pe-o rază de lumină

Venerații Venerează iubirea, Ce sufletul hrănește, Nu mai târziu, Ci atunci când trăiește, Și zilele cu iubire și pace, Să le trăiești, Fericirea să nu o risipești, Să nu o

Cu orhidee Cu orhidee, Înăbușeai suspinul, Nemulțumirilor, Ce-adesea îmi făceai, Râdeai în colțul gurii, Și te felicitai, Căci cu-al tău gest, Ușor mă

Noapte de Mai Sărută lacom, limbile focului, Cerul înstelat al nopții de Mai, Mii de scântei ca un imn, Spre cer se înalță, Cu prietenii în jurul focului, Þinem pahare cu vin roșu în

Fărâmă de nimic Cu fața la altarul cerului mă-nchin, Căci nu știu ce taine, Dincolo de el ascunde, Tu Doamne ! De ești al meu stăpân, Mă îmbarcă pe a ta corabie. Mă simt fărâmă de

Miri ai iubirii Destinul vi s-a împlinit, Cu jurăminte de iubire, În fața altarului, Și a lui Dumnezeu, Voi v-ați legat, Purtând pecetea, Cu însemnul fericire. Miri ai iubirii, Flori

Eu pentru tine mă rog acum, natură Stau în genunchi, în iarba înaltă, Și pentru tine, eu mă rog natură, Să supraviețuiești în lumea mea modernă, Să nu te piardă, a omenirii viitură. Să-și

Vântule Vântule! Când tu bați lin, Săruți fruntea florilor, Porți zborul albinelor, Fluturi părul fetelor, Și poalele fustelor, În vârtejul horelor. Dar când te-ntețești mai tare, Apleci

Stropiți cu iubire Stropiți cu iubire a inimii floare, Să nu se-ofilească, căci e gingașe tare, Și nu presărați în Raiul iubirii mari pete, Căci mai târziu veți plânge Cu lacrimi de dor și

ZI DE IARNÃ Zi de iarnă friguroasă, Ne-a chemat pe toți deodată, Sus pe stradă-n zarva mare, Mulți copii s-au adunat, Și strigă cât pot de tare, Hai Ica la săniat!!! Teleșanțul este