Poezie
Câine vagabond
1 min lectură·
Mediu
Câine vagabond
Sunt frate cu copiii străzii,
De mine n-aveți loc,
Îmi spune câine vagabond,
Fiindcă sunt prea liber ?
Eu nu am stăpân,
Și zilnic din greu,
Mă lupt pentru existență,
Cu viața de mâine.
Eu câine vagabond,
Nu am un nume,
Nu am un stăpân,
Nu sunt un sclav,
În curte și în casă,
Am ce este pe lume
Mai sfânt, libertatea,
Nu sunt câine de rasă,
Pe care adesea,
De milă îl plâng.
Hoinăresc unde vreau,
Mângâiat de copii,
Fugărit de oameni,
Flămând și bătut,
Cerșesc prietenos,
Pentru iubire mă lupt,
Ce aveți cu mine ?
Ce v-am făcut ?
Am și eu un destin ,
Pe lume de împlinit,
Nu sunt câine de rasă,
Sau bufon în casă,
Sunt un biet câine vagabond,
Și am și eu un suflet,
Miloșilor mă vând.
26 –10 –2003
001.790
0