Poezie
zi de iarna
1 min lectură·
Mediu
ZI DE IARNÃ
Zi de iarnă friguroasă,
Ne-a chemat pe toți deodată,
Sus pe stradă-n zarva mare,
Mulți copii s-au adunat,
Și strigă cât pot de tare,
Hai Ica la săniat!!!
Teleșanțul este gata,
Multe sănii-n șir legate,
Și noi veseli, spate în spate,
Stăm acum, ca să pornim,
Din deal fulger pân’ la Slate.
Sus pe sănii chiot mare,
Urlete, țipete-n cor
Cântec plin de veselie,
Și totul plutește-n zbor.
Vai! Dar deodată,
Þipăt lung și disperat,
Teleșanțul nostru drag;
Ne-a făcut la toți o farsă;
Și pe toți ne-a răsturnat.
Sunt împrăștiați cu toții;
Și în șanțuri aruncați,
Mai râzând cu lacrimi unii;
Pân’ la urmă cu toți veseli;
Din nou dealul l-am urcat.
Doamne ! Cât eram de veseli;
Ne trânteam toți în zăpadă;
Bulgări iuți zburau în aer;
Săniile se-mprăștiau,
Deși înghețați ca sloiul,
Să intrăm de frig în casă;
Nici în gând nu ne-nduram.
Când se făcea noapte afară,
Bucuria se stingea,
De prin curți părinții acasă,
Rând pe rând pe toți striga.
Liniștea venea stăpână,
În strada goală și pustie
Noaptea, totul a cuprins,
Un lătrat liniștea strică,
Și-un oblon de vânt trântit.
13.09.1988
001399
0