La granița tăcerii
La granița tăcerii ne-am unit gândurile albe, Ca aripile îngerilor cerești Și ne-am vorbit telepatic. Căutăm voit cu ochii minții lumina zorilor necunoscută mie, Întrebându-mă în gând, Oare,
,,Ce te legeni codrule"
,, Ce te legeni,codrule" Chemându-ți poemele Cu stelele nopților Peste vârful brazilor, Și Luceafărul fălos Sfidând tot ce-i mic și jos. Iar ți-e dor de Eminescu Ca să-ți
Gând curat
Îmi plânge sufletul de dor, După un trai ce l-am visat Și vreau să-l am până o să mor, Să nu sfidez gândul curat. Nu cer prea multe de la viață, Că în modestie am crescut, Dar vreau ca dis de
Certitudini
Certitudini La glezna timpului Doar miracole vii. # Apus de soare,iar Sub sprânceana cerului liniștea are puls. 24-05-2021
Cândva...
Sub o salcie bătrână Cu pletele lungi în vânt Curge un râuleț de munte Amintiri cu el purtând, Peste pietre șlefuite De valuri unse de vânt. Pe-o băncuță învechită Și-o măsuță tot la
Armonii sfidate
Florile de câmp Împodobesc iar grădina părăsită. În suita de armonii Se prăbușește gardul.
Oglindiri efemere
Florile de mac Iar se oglindesc în lac, înroșind apa. O aripă de vânt cald le tulbură ședința.
Cerșetorul
Un codru de pâine de-mi vei da străine, Foamea să mi-o amăgesc puțin, Voi ști că ai milă de oameni ca mine Și sufletul nu-ți este pustiu. De-mi dai cu drag ceea ce-mi dai, Dumnezeu înmulțește
Amintiri căutate, pentru imunitate
Îmi zburdă amintirile prin crengile copilăriei, Pe pajiști îngălbenite de ochii păpădiei, Printre buchete de toporași sub soare Și chiote copilărești prin marea cireșilor în floare, Curtată de
Aspecte, 2021
E pace... E o liniște falsă, Afișată peste nemulțumiri în rate, Sunt tăceri sugrumate și priviri vorbitoare, Sunt stări triste, rânjind la soare, Că domul Covid nu ne-a lovit chiar pe toți, Și
Tratament forte
Iubirea cântă, sub cerul încrederii Tratament forte.
Paradoxuri, dure
Vorbim zilnic de pace, Dar lumea se înarmează până în dinți Și e de plâns, cu lacrimi fierbinți. Vorbim de cinste și omenie, Dar ce legi respectăm cu adevărat? Ce mai știm despre cultul vieții
Ploaie, de pandemii
Trăim ca niște copaci vii, sub o ploaie de rele pandemii, care nasc la rândul lor copii. Pandemie boală grea, cu substraturi inferioare sub coaja ta, ataci imunitatea trupului și a minții
Sub pleoapa cerului iernatic
Sub pleoapa cerului iernatic, ,,Crai Nou” trece singuratic Vrăjind totul prin ferestre, Căutând vise măiestre. Stele mândre în jurul lui Umplu câmpul cerului, Întrecându-se în sclipiri, Ca
Zboară dorul
Zboară dorul, căutând amorul, Pe câmpii cu flori și rouă în obrăjori, Trezite în zori de ciripitori, Care dau fiori cu orchestra lor. Zboară dorul, căutând amorul, Prin păduri stufoase,
Am urcat, pe dealul nucilor
Am urcat pe dealul nucilor, S-ascult glasul viu al cucilor, Să văd șoimii cum se înalță, Când badea mă tine în brațe, Am urcat pe dealul nucilor. Nucilor batrăni, înalți și verzi, Pe bădița
Dictare, cu sfințire
Aș vrea să fiu pui de Luceafăr Și poezia în stele s-o slăvesc, Doar că nu pot ca să transmit Decât din ceruri ce primesc. Căci tot ce-am scris până acum Nu mi-a furat timp de gândire, Am
Fricile sărăciei
Iarna a îmblănit troienile, Gerul crapă lemnele, Satul a muțit în vale, Numai lupi sunt pe cărare. Oamenii se ascund în casă, Câinii latră de sub masă, Pisica toarce pe vatră, Copiii se joacă
Plouă și ninge...
Plouă și ninge, Timpul întotdeauna învinge, Rămân în viață Doar spiritele care se înalță. Plouă și ninge, Iubirea se naște, înflorește, Apoi se prelinge în nemurire, Dacă învinge. Plouă
Ploile toamnei
Ploile toamnei- Peste umbrele iar fluturi arămii. 01-10-2020
Ger încălzit...
I-au înflorit obrajii,în gerul îndârjit Și nasul și gurița parcă i-au amorțit, În poarta veche așteptând, Cu ochii dilatați scrutând Umbra omului iubit, Pe drum venind. Și când el vesel
Pandantive vii...
Când Luna valul de mătase își scutura, Pe toată valea răpusă de tăcere, Îmbrobodiți în scutecul iubirii, Vrăjile nopții pe drumuri ne purtau, Sfidand statura Lunii pline. Mână în mână,
Amurg călător
Pieptănându-mă din zbor, Răsfățat colindă vântul, Peste deal,peste izvor, În amurgul înserării Roșiatic călător, Vrea să șteargă orice nor, De pe cerul singuratic. Păsările în cuibul
De-ale toamnei...
Nicio toamnă nu e toamnă, Dacă nu-i darnică doamnă. Nici frunza nu-i ruginie, Dacă toamna nu-i în vie. Nici vântul nu-i arătos, De nu mătură pe jos. Nici cerul nu-i un suspin, Fără al
