Poezie

Amurg călător

1 min lectură·12 iunie 2020

Mediu

Pieptănându-mă din zbor,

Răsfățat colindă vântul,

Peste deal,peste izvor,

În amurgul înserării

Roșiatic călător,

Vrea să șteargă orice nor,

De pe cerul singuratic.

Păsările în cuibul lor,

În tăcere îngrămădite,

Stau pitite de cu zor,

În frunzișul lor prieten,

Visând ca orice muritor

Hrana pentru puișori.

Pe cărări întortocheate,

Umbra nopții se prelinge,

Alungind utopic forme.

Vântul în rate îmi aduce

Izul câmpului în nări

Și pe umeri roua rece,

Să nu uit niciun decor.

De pe deal coboară în vale,

În ecouri răsfirate

Frământări din stâna veche,

Cu lătrături asortate

Și talăngi cu glas de noapte,

Căzând leneș peste toate,

Stelele îmi trag cu ochiul,

Rând pe rând,când se aprind,

Pasul nu vreau să-l întind,

Fiindcă simt în piept tot raiul,

Miruit cu duhul sfânt,

Creștinească stare a nopții, lăcrimând.

Din cuibarul enigmatic,

Mândră a răsărit și Luna,

Brodată în catifeaua nopții,

De-acum am însoțitoare

Și muză în visurile sorții,

Poate îmi văd și strănepoții,

Să le povestesc trăirea,

Să le desenez amurgul,

Cu aripi veșnic călătoare.

07-06-2020

001.825

Despre aceasta lucrare

Autor: Mahok Valeria
Tip: Poezie
Cuvinte: 169
Citire: 1 min
Versuri: 42
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Mahok Valeria. “Amurg călător .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mahok-valeria/poezie/14147469/amurg-calator

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.