Poezie

Noapte de august

1 min lectură·25 octombrie 2003

Mediu

De după deal, răsare luna,

Urcând încet, pe cer in sus,

Uimită stau și o privesc,

Și tot necazul mi s-a dus.

Ea răspândește-n jur lumini,

Transformă o noapte-ntreagă,

În joc de umbre fumurii,

Cu negru și argintiu podoabă.

I-atâta frumusețe în jur,

Și totu-i plin de farmec,

Căci singură, așa cum stau

Mă simt stăpâna nopți - acum.

În cortul instalat alături,

Dorm prietenii obosiți,

Iar la trei pași, e-ncins un foc,

C-an basme cu voinici.

Deși e oră înaintată,

Nu pot să nu privesc,

Cum luna-și scaldă fața în râu,

A care-i ape șoșotesc .

Târziu în noapte, moș Ene vine,

Privind mereu ceru-nstelat,

Și apa șopotind alături,

Un somn adânc, mi-a destinat.

Când astrul nopții a apus,

Visam poate departe,

Și soarele cu raze calde,

Mă săruta pe pleoape.

Alături, focul mai mocnea,

Venise dimineața,

Am deschis ochii, i-am reînchis,

Să văd a nopții frumusețe,

Ca să nu-i mai uit fața.

22.09.1987

001.393

Mahok Valeria. “Noapte de august.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mahok-valeria/poezie/54016/noapte-de-august

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.