Poezie
Noapte de Mai
1 min lectură·
Mediu
Noapte de Mai
Sărută lacom, limbile focului,
Cerul înstelat al nopții de Mai,
Mii de scântei ca un imn,
Spre cer se înalță,
Cu prietenii în jurul focului,
Þinem pahare cu vin roșu în mâini,
Și cântăm înflăcărați,
Vechea prietenă, frumoasa romanță.
Pe fețele-nroșite de căldură,
Luceau atâția ochi împătimiți,
Și inimile rupeau piepturi,
Plângând de doruri visate,
Sau știu eu,
Ce alte motive aveam.
În jurul nostru timpul s-a oprit,
Și numai noi eram,
Pe tot pământul,
Iar noaptea tainică,
Ne încuraja iubirea adorată,
În cânturi de romanțe,
La cer să o slăvim,
Să o înălțăm.
Ce n-aș fi dat,
În noaptea aceea magică,
Să plâng, să cânt,
Pe umărul tău drept,
Tu să-mi șoptești iubirea la ureche,
Dar n-ai venit,
Căci erai ocupat ca de obicei,
Iar eu naivă, nu am priceput,
Că toamna iubirii noastre a sosit,
Și între noi, ușor s-a strecurat.
1 –03 –2004
001673
0