Poezie
Cândva...
1 min lectură·
Mediu
Sub o salcie bătrână
Cu pletele lungi în vânt
Curge un râuleț de munte
Amintiri cu el purtând,
Peste pietre șlefuite
De valuri unse de vânt.
Pe-o băncuță învechită
Și-o măsuță tot la fel
Lovite de râul rece
Ca sărutul unei ierni
Îmi șopteai cuvinte alese,
Ca florilor de pe cer.
Nașă ne-a fost Luna plină,
Martori ochii curioși
Și nuntași tot păsăretul
Din frunzișul cel stufos
Când ne alintam duios
Uitând cum se scurge timpul.
Prin al câmpului steluțe
Am sfințit frumosul blând
Cu picioarele desculțe,
Buchete fără jurăminte multe,
Căci noi știm ce am petrecut,
Amintirile au suflet.
Anii au trecut ca gândul
Și-am îmbătrânit cu timpul
Flăcările tinereții încet, încet s-au topit
Dar iubirea ne-amintește
Că degeaba n-am trăit
Sfințindu-i icoana sfântă.
06-05-2021
001434
0