Mahok Valeria

Momente Mă ghemuiesc în vechiul tău fotoliu Și încă-ți simt căldura brațelor mirată, Căci răsfoind filă cu filă Albumul amintirilor trăite împreună, Învie glasul tău ce mă striga

Dacă ai ști, cât te-am iubit, Ai crăpa urlând de durere. Dacă ai ști, Că pentru mine te-am dorit, Tot restul zilelor mele. Dacă ai ști, câte lacrimi fierbinți, Þi-au chemat chipul printre

Orice mi-ar da o altă țară, În care Raiul pare-a fi, De România țara mamă, Doar moartă mă voi despărți.

O rătăcire disperată, M-a căutat printre fantomele Trecutului mărinimos, Și m-a găsit deshidratată De marea iubire ce cândva-i purtam. Respinsa destinul mândria-i rănită, Cu eleganță

Crăciunelul A-nflorit floarea iubirii, Floarea amintirii mele, Roșie e la culoare, Gingașe la mângâiere. Dar nu a-nflorit în iarnă De Crăciun, cum e al său nume, A-nflorit doar în

Muzica Muzica e-o pasiune, E o muză ce-nfioară, Fără ea viața îmi pare O natură parcă goală. Dacă stau și mă gândesc, Tot ce este-n jurul meu, O orchestră mi se pare, Care cântă tot

Aș vrea... Aș vrea să fiu o zână bună, Să merg prin iarbă desculță, printre flori Și roua dimineții ușor să mă-înfioare, Cu soarele în plete să alerg voioasă, Printre copaci înalți și pe

Mi-e tare dor Mi-e dor, de zilele fierbinți de vară. Mi-e dor, de umbra înalților stejari. Mi-e dor, să merg desculță Prin iarba-nrourată, Pe sub copacii care ne-adăposteau De-o ploaie de

Prieten, de îmi ești… Prieten, de îmi ești, Poftește-n casa mea, Și stai la a mea masă, Cum la tine ai sta. Nu sunt bogat, Și nici sărac prea tare, Dar port în piept Un suflet mare,

Strigarea vornicului Beți, fraților ! Lacrima viilor, Din lutul cănilor, La începutul nunților, Ridicatul brazilor, Începutul horelor Și unirea mirilor, În fața altarelor, Bucuria

Crăciunul Răsună colindele, În ajun de Crăciun, Colindătorii veseli bat Din poartă în poartă, În aer plutește Mirosul bucatelor De sărbătoare, Iar oamenii veseli,

Muza Calină muză, Încet te strecori Noaptea, pe furiș, De mână cu sfioasa lună, În somn îmi vorbiți Vesele și triste, Cu vorbe mă

Ușa-o trecere spre viață. Ușa, prima barieră, dis-de-dimineață. Ușa o primești, de atâtea ori în față. Ușa, e cea care ne urcă sau coboară o treaptă în viață. Ușa, vama prin care intră sau

Lumină, dă-mi minte și putere. Nopților, dați-mi vise revelatoare. Florilor, în poezie, dați-mi culoare. Muzică, dă-i inimii alinare, Vocii har în exprimare, Sufletului iubire