Poezie
Prieten, de îmi ești…
1 min lectură·
Mediu
Prieten, de îmi ești…
Prieten, de îmi ești,
Poftește-n casa mea,
Și stai la a mea masă,
Cum la tine ai sta.
Nu sunt bogat,
Și nici sărac prea tare,
Dar port în piept
Un suflet mare, mare.
Prieten, de îmi ești,
Þi-oi așeza, când pot,
Tot ce-am mai bun pe masă,
Dar să mă înțelegi
Și-atunci când masa-i
Mai sărăcăcioasă.
Prieten, de îmi ești,
Să mă ajuți la greu,
Cum îți promit că fac
Și eu la rândul meu.
Prieten, de îmi ești,
Nu fi fățarnic,
Și de al meu necaz,
Nu râde pe la spate
Și nici nu mă trăda,
Mai bine dă-mi cu drag
O mână de-ajutor,
Căci Dumnezeu
De grijă ți-o purta.
Prieten, de îmi ești,
Să vii, să stai mai des
Cu mine la un sfat,
Și să închinăm
Câte-un pahar cu vin,
Până când părul,
Ne va fi alb pe cap.
Iar nepoțeii noștri
Să zburde lângă noi,
Cu mare bucurie,
Să învețe ce înseamnă,
Pacea între prieteni
Și-a ei prietenie.
7-03-1992
001.464
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mahok Valeria
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 168
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 42
- Actualizat