Poezie
Mi-e tare dor
1 min lectură·
Mediu
Mi-e tare dor
Mi-e dor, de zilele fierbinți de vară.
Mi-e dor, de umbra înalților stejari.
Mi-e dor, să merg desculță
Prin iarba-nrourată,
Pe sub copacii care ne-adăposteau
De-o ploaie de vară caldă, rătăcită.
Și dor îmi e de florile din coronița
Ce în păr cu gingășie tu mi-o așezai.
Mi-e dor, de apa rece din cascade,
În care-adesea trupul ni-l scăldam,
Și însetați beam apă de izvore cu-atât nesaț,
Doar, doar, focul iubirii îl astâmpăram,
Purtat pe vârf de munte sau printre flori în vale.
Mi-e dor de cântul păsărilor care ne însoțeau,
Ce le priveam cu ochii-ntredeschiși,
Așezați la umbră fericiți,
Până ce somnul încet, încet ne păcălea.
Mi-e dor de multele priviri furișe,
Pe care câteodată le zăream
Cum ne priveau cu lăcomie,
Parcă jocul iubirii nu-l știau.
Mi-e dor, de întoarcerile acasă,
Cu brațul plin de flori de câmp,
Ce le-ascundeam în plasă,
Să nu mă vadă s-au să mă ghicească
Vreo vecină de unde vin.
Mi-e dor, de toate acele clipe fericite,
Mi-e dor, de toată nebunia tinereții mele
Și de copilăriile ce le făceam pe negândite.
Fericire ce-n amintiri de aur,
Încet, încet,sau împletit cu ani lungi de iubire.
11-08-2003
001.541
0