Magdalena Dale

Cele doua cerințe ale unui haiku sunt kireji (pauza de sens) și kigo (referința sezonală). Personificarea trebuie evitată.

Umbra uliului
peste nea în ogradă -
fiori și spaime

Sau

Umbra uliului
peste iarbă-n ogradă –
fiori și spaime

Cred că mai bun este primul deoarece se creează un contrast între nea care semnifică puritate si uliul care reprezintă o amenințare mortală. Și la al treilea vers ar trebui lucrat un pic, deoarece este prea explicit. Fiori și spaime ar trebui doar sugerat. Nu am nicio idee pentru moment pentru versul al treilea!
Bine ai venit în lumea minunată a sugestiei poetice.

Vin și eu să-mi spun părerea cu toate că sunt convinsă că nu dețin eu monopolul adevărului!
Orice haiku trebuie sa aibă kireji si kigo.
Cred ca acestor haiku-uri le lipsește in primul rând kigo.
In ce anotimp se întâmpla toate astea? De fapt, Maria a remarcat și ea lucrul acesta. Dar, după cum ai văzut sunt concursuri care au temă liberă cu un cuvânt ce nu este neapărat kigo cu toate că și acolo sunt multe de discutat. La Shiki tema liberă de cele mai multe ori pare că nu este kigo, dar dacă ești mai atent constați că este totuși un kigo deoarece se poate referi și la anotimpul legat de vârsta omului…
Ideea cu sticla goală pe marea in furtuna mi se pare foarte frumoasă, dar mă gândesc că depinde de ce grad este furtuna! Daca sunt valuri prea mari, cred că nu se mai vede sticla goala.
Trebuie cumva sugerat anotimpul. Furtuna poate să fie și vara și cred că și iarna. Poate greșesc...
Important este ca sunt imagini foarte frumoase, dar te rog sa sugerezi printr-un
cuvânt anotimpul. Sau le putem încadra la haiku liber ca la Shiki.

Eu nu prea sunt o susținătoarea acerbă a numărului de silabe, de fapt, ai văzut și tu ca străinii nu fac caz de acest lucru. Ei încearcă să scrie cu cât mai puține cuvinte. De exemplu unde trimit eu pentru concursuri sau reviste trimit in engleză numai in forma 3-5-3. În română este aproape imposibil acest lucru, dar în final caut să am cât mai puține silabe și țin cont să fie în primul rând poezie cu o putere de sugestie cât mai mare.
Pentru ultimul haiku încerc o variantă:

Furtuna de vară -
pe valuri înspumate
o sticlă goală

Valurile înspumate pot să fie după ce a trecut furtuna și sticla goală conține în concepția mea un mesaj de dragoste. Japonezii sunt întotdeauna aluzivi. Ei asociază mereu natura cu propriile sentimente. Dacă vorbim de valuri înspumate este foarte clar că este vorba de mare. Nu trebuie spus nimic explicit, ci doar sugerat. Un haiku trebuie să-ți inducă o stare de reverie, un ecou prelung care să vibreze în tine însuți.
Tu ești o persoană intuitivă și cunoști aceste vibrații…
Mă iartă te rog dacă te-am supărat adăugând acest comentariu.

Cu prietenie,
Magdalena

Ioana, îți mulțumesc că ai \"vibrat\" alături de mine.

Emil, haibunul este o specie a literaturii nipone și este o proză poetică. Japonezii scriu despre natură ca despre ei inșiși deoarece simt că fac parte intrisecă din ea. Și eu mă regăsesc în toate elementele ei, așa cum ai remarcat. Îți mulțumesc foarte mult de trecere și de semn!

Dan, te rog frumos să mă crezi că nu am mania contrazicerii. Dar insist asupra faptului că haiku-ul liber înseamnă lipsa kigo-ului și nimic altceva. Particip la multe concursuri inclusiv Shiki după care am încercat și noi concursul de pe Kukai și au două secțiuni: cu kigo și fără kigo. Cel fără kigo se numește FREE = LIBER. Formulare lui Corneliu nu cred că este prea fericită, deoarece creează confuzii. Mai particip la un concurs pe Sketchbook unde din când în când se anunță haiku liber și se dă câte o temă care nu are legătură cu kigo. Am să vorbesc cu Atanasiu Corneliu. Toate le fac pe grabă și nu am observat felul în care el a formulat invitația. Mulțumesc că mi-ai semnalat. Din cauza asta sunt bune discuțiile. Ne lămurim asupra lucrurilor. Uite ăsta este link-ul pentru Shiki. Ai să vezi acolo în arhivă tot ce vrei. Toți se iau după acest concurs. Ei sunt adevărații maeștrii.

http://www.haikuworld.org/kukai/

Cu prietenie,
Magdalena Dale

Impresionismul este rudă cu haiku-ul în mod foarte sigur. Și mie îmi plac pictorii impresioniști. Am să-ți trimit pe e-mail un pps cu pictorii impresioniști ca să nu mai „pierzi vremea” la Luvru altădată. Sunt atâtea de văzut la Paris!

Cum să nu simți reciprocitate față de haiku dacă îți plac impresioniștii?!
Cred că ai o percepție greșită asupra haiku-ului. Tocmai asta este, întotdeauna omul este acolo în natură și ne „spune” ce SIMTE. Nu este deloc o poezie rece! Altfel nu aș mai scrie haiku... Poate așa pare, dar în interiorul ei este un adevărat vulcan de simțăminte.
Cred că te-au „speriat” câțiva autointitulați „maeștrii” care nu văd decât latura tehnică a haiku-ului, motiv pentru care eu am încercat să învăț „tehnica” de la ei dar mi-am urmat propriul drum refuzând să scriu haiku „rece”! Și încet, încet cu pași mărunți se pare că încep să „dibuiesc” adevărata cărare.

Succes și nu dezarma. Tu cred că ești foarte bun în senryu. Eu nu sunt în stare să scriu senryu, cred că-mi lipsește simțul umorului. Altfel am scris în toate genurile ce țin de lirica niponă. Dacă nu ai antologia de haibun, ți-o dau eu în primăvară când ne vedem la Constanța (sper să vii la Festival).

Magdalena Dale

Dan, mă bucur foarte mult că te-a „prins” febra haiku-ului. Așa cum spuneam și în altă parte haiku-ul pe lângă cele câteva reguli estetice trebuie să fie POEZIE.
Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar sunteți în eroare în legătură cu ce înseamnă haiku-ul liber. Haiku-ul liber nu se referă la numărul de silabe ci la faptul că haiku-ul are sau un kigo (cuvântul sezonal). Și în mod foarte sigur trebuie respectată o simetrie: scurt, lung, scurt. Și în concursul de pe Romanian Kukai o lună este haiku liber, adică fără cuvânt sezonal și în altă lună haiku obișnuit având kigo. Se pare că nu s-a remarcat acest lucru!

Mi se pare un pic hilar titlul tău, parcă sună un pic anapoda. În mod sigur japonezii sunt foarte legați de natură, de toate transformările mărunte prin care trece ea și mai presus de asta ei se simt parte intrinsecă din natură. Din această cauză poemul haiku în final trebuie să conțină ceva ce te pune pe gânduri, ceva ce te duce cu gândul la cât de efemeră este viața noastră și cât de etern este Universul.

În primul poem ai prins un contrast bun: ciotul putrezit lângă un lăstar. Și parcă mai mult îmi place varianta cu ghiocelul, deoarece accentuează contrastul. Ghiocelul este alb, pur, lângă ciotul putrezit, aproape descompus. O viață începe și alta se sfârșește. Dar viața care începe este atât de efemeră pe când cea care tocmai s-a sfârșit a avut un ciclu mai lung.

Codru defrișat – 5
lângă ciotul putrezit 7
un ghiocel 4

Mai bine o silabă în minus decât una în plus. În afară de asta nu este nevoie de informații suplimentare. Trebuie ca imaginația cititorului să se racordeze la ce ai scris. Și evităm acel \"un\" care se repetă în al doilea și în ultimul vers.

Ultimul haiku cu steaua polară mi se pare foarte frumoasă varianta lui Doru. Amintește de Labiș. Și iar este un contrast dublu între steaua polară și puiul de ciută. Parcă simți frigul când spui steaua polară, ea oricum indică direcția spre nord, spre frig... Și puiul de ciută ghemuit și speriat, cu nările fremătând, aburite. Apoi contrastul dintre existența puiului de ciută și a stelei polare.

La al doilea poem trebuie să te mai gândești. Nu prea înțeleg ce ai vrut să spui cu prăpastia și rădăcinile strâmbe. Tu știi ce ți-a inspirat acest tristih! De altfel, toți cei care au comentat s-au „încumetat” la primul și la al treilea.

Cu prietenie,
Magdalena Dale

Maria, nu înțeleg de ce ai pus subtitlul \"încercare de haibun\". Este chiar haibun!
Are cel puțin trei haiku-uri care completează proza, așa că eu cred că nu are niciun cusur. Cum eu sunt o sentimentală incurabilă cred că aș fi introdus în proză și o notă mai personală, o observație care să se lege de ceva trăit în adâncul sufletului meu.
Anul acesta am ratat concertul din motive obiective. Îți mulțumesc că totuși m-ai făcut să mă \"teleportez\" în atmosfera aceea de basm muzical.

Magdalena Dale

Mulțumesc. De fapt, meditația care se ascunde în spatele poemelor de inspirație niponă este ceea ce mă atrage și mă provoacă... să perseverez.

Imagini frumoase.

Pentru al doilea tristih propun următoarea variantă:

Pe-omătul moale
umbra copacilor goi –
corbii în văzduh

În felul acesta creezi un contrast între umbra copacilor pe omăt și „umbra” corbilor din văzduh. Și în felul acesta îl transformi într-un haiku. Mai avem un contrast între copaci care au rădăcinile bine înfipte în pământ și corbii care zboară. Nu are niciun verb ceea ce reprezintă o calitate din punctul de vedere al unui haiku.

Petre,
mulțumesc pentru felul în care te-ai apropiat de cuvintele mele.

George,
mă bucur să te regăsesc în pagina mea, pentru că apelăm la același „leacuri” pentru suflet. Mulțumesc!

Ecaterina,
mulțumesc mult pentru apreciere! Sunt atrasă de lirica de inspirație niponă, tocmai pentru această simplitate cu mare forță de sugestie.

Ai dreptate în privinţa terapiei sufleteşti şi a poeziei. Eu nu sunt un mânuitor al penelului, dar sunt un mare admirator al celor care deţin acest har. Muzica, artele plastice, poezia sunt adevărate aleanuri pentru suflet.

Tristihurile au imagini deosebite, aşa cum este şi cazul celui de faţă. Spectacolul naturii este foarte frumos. În fundal pădurea ninsă şi dinspre ea răzleţi fulgi mărunţi ce se pierd spre niciunde. Contrastul este dat de croncănitul ciorilor în toată această linişte feerică, dar şi de pădurea ninsă şi fulgii mărunţi. Cred că se apropie foarte mult de un haiku. Mi-a plăcut.

Frumoase poeme. Sunt imagini deosebite care dezvăluie un fin observator a lumii înconjurătoare. Unele dintre ele sunt foarte aproape de haiku.
Te rog să nu te superi, dar în primul poem se repetă flăcări în primul și al doilea vers. Pentru un tristih este un pic cam mult. La fel și în poemul cu ploaia de toamnă. Versul doi și versul trei încep amândouă cu sub. Pentru poeme atât de condensate repetițiile trebuie evitate. Culmea este că inițial am optat pentru pământul arzând, dar ulterior am văzut comentariile și am constatat că nu-ți place gerunziul. Să știi că în poemele haiku care sunt de fapt miniaturi se folosește gerunziul destul de des. Poate...

Copaci în flăcări
pâmântu-n culori de foc – un freamăt
cad frunze

În mod sigur tu ai să găsești soluția cea mai potrivită.

Uite ăsta chiar este un haiku

sunt iar acasă
totul e la fel-numai
caisul uscat

Pentru ploaia de toamnă cu cei doi sub la început de rând ți-aș propune...

Ploaie de toamnă
sub umbrela mea neagră
iar tu sub haina mea

Am folosit aceleași cuvinte pentru că mi-a plăcut acest paralelism între ploaia de toamnă de sub umbrelă și tu de sub haină. Dar am mutat sub din ultimul vers un pic mai în spate ca să nu mai fie atât de stridentă repetiția.

Cel mai mult îmi place penultimul poem tanka

o luminiţă
pe umbra mâinii tale
atâta linişte -
în camera curată
desculţ ating podeaua

Luminiţa pe umbra mâinii poate fi interpretată în toate sensurile. Şi apoi ultimele două versuri sunt scrise parcă cu veneraţie pentru luminiţa de pe umbra mâinii... Foarte frumos!

Mi-au plăcut haiku-urile, iar imaginile au multă forță de sugestie. Cred că Maria are dreptate în privința celui de-al doilea haiku. Poate pentru că ai pus noapte adâncă. Cred că te-ai referit la adâncimea peisajului, la ceea ce se pierde în depărtarea întunecată. Dar crepusculul totuși se reflectă cu multă putere în apă și dă luminozitate destul de mare. Încerc...

umbrele serii -
lumina se dizolvă
în apă

Este unul dintre poemele tale în care mă regăsesc foarte mult. Atunci când mă năpădesc gândurile de tot felul și se înlănțuie într-o horă care mă amețește îmi spun mie însămi: taci!
Uneori în camera din care se plecă încontinuu este totul vraiște și îți trebuie forță interioară ca să te rotești în pas de bolero printre tot ce a rămas după ce ultimul om a trântit ușa asurzitor. În mintea și în sufletul celuilalt este deja întuneric, opacitatea este la ea acasă. Dar, atunci când strigi chiar și în van înseamnă că trăiești, pe când atunci când nu mai auzi nimic pentru că întunericul a pus stăpânire pe ființa ta, ești ca un mort printre vii.
Deosebit poemul tău. Felicitări pentru forța condeiului!

Sunt frumoase imaginile din tristihul dumneavoastră în stil haiku. Totuși ca să fie haiku trebuie să respecte câteva reguli care nu se referă doar la numărul de silabe. Se leagă ori primele două versuri, ori ultimele două. Și trebuie să ai existe o imagine contrastantă, conflictuală, care aici se regăsește prin florile de gheață – focul din cămin. Are și kigo prin florile de gheață, dar cred că pauza de sens nu este bine pusă. Aș fi pus-o după al doilea vers.
Yosa Buson (1715 -1783) este unul dintre urmașii lui Basho. Fiind pictor în multe dintre haiku-urile sale se regăsesc urmele celui care a văzut spectacolul naturii cu ochii mânuitorului de pensulă și culoare.

îmi cer scuze pentru întârzierea cu care îți răspund.
Cel mai bine este dacă poți să trimiți 6 poeme în ambele limbi.
Maria ți-a dat cel mai potrivit răspuns.
Bine ai venit alături de cei ce îndrăgesc lirica de inspirație niponă!

Sub casca de soldat inima sângerează de la cârligele înfipte în ea și ceasul ticăie singurătățile în ritmul cărora se scrie poezia de suflet. Are o aromă aparte poezia ta, se cere savurată în liniște ca să poți simți tot ce palpită dincolo de cuvinte.

O frunză într-un făraș, frunze care cad de pe ramurile copacilor și în contrast cu ele o frunză verde ghemuită într-un dor.
Frunzele astea poartă cu ele destine umane, dar deasupra lor rătăcind printre nori două steluțe și frunza verde ghemuită într-un dor.
Foarte frumoase simboluri. Te citesc cu multă plăcere. Felicitări!

Bia, te rog să mă scuzi! Entuziasmată de atmosferă am făcut o greșeală de neacceptat. Un tristih în stil haiku nu trebuie să aibă rimă!

Eșarfa-n culori
fluturând în spate...
ploaia după stânci