Haiku

ar trebui sa iti fac un comentariu lung despre poemele tale haiku de astazi. eu am emailul in biografie, te rog sa imi scrii ceva scurt ca sa iti iau adresa.

bia

...apoi, către mine

Cristina, mulțumesc de trecere, ești o prezență mai mult decât plăcută....
Cu prietenie....

Dragă Petre, nu prea înțeleg la ce faci aluzie,
sunt pe mare grabă, mulțumesc de semn!

Te aștept mereu cu plăcere...

Al doilea haiku ți-l dedic, în mod special...
Citește și poemul lui Baudelaire și o să înțelegi mai bine ce se ascunde în adâncurile neexplorate ale mării...

Cu multă prietenie...

Virgi,

Cristina Rusu iti va comenta pe larg poemele intr-un mail pe care ti-l va trimite. Curios din fire, te-am rugat, laconic, ce-i drept, să-mi trimiți și mie mail-ul acela.

Cu (cel puțin) la fel de multă prietenie...

Virginia,
toate sunt frumoase, au imagini reușite, dar ultimul îmi place în mod deosebit printr-o iradiere cu sens venită din alte imagini literare:
\"mare-n furtună -
pe valuri înspumate
o sticlă goală\", și aici te întrebi: e goală de tot? adică nu are nimic în ea sau
are \"necesarul\" bilet-strigăt HELP ME, imaginea perfectă a Artistului pradă valurilor sorții, cu numele și adresa într-o butelcă a cărei soartă poemul nu o dezvăluie, semn că Omul are șanse să fie găsit, mort sau viu dar găsit...
Cu stimă, liviu ofileanu

Și mie îmi place ultimul poem. Celelalte au imagini fr5umoase, dar unde e broasca? Sunt prea liniștite, nu e ceva care să mă surprindă. Toate sunt bune, pline, calme. Golul apare numai în ultimul poem.

Cu prietenie, Maria

eu locuiesc pe malul marii
ca atare aceste haikuri sunt foarte juste si plina de seva ca de obicei
mediterana ar \"citi\" bucuroasa aceste poeme trasate pe plajele ei interminabile

Dragă Maria,
ca să-ți fac pe plac, aș putea să-i fac vânt omului de pe stâncă să plonjeze în mare în locul broscuței, dar el contemplă infinitul mării cufundat în gândurile lui... Poate marea îl inspiră să scrie un poem...
Cred că am văzut imaginea asta pe un volum de poezii ale lui Victor Hugo, \"Les chatiments\" (Pedepsele), pe vremea când poetul era exilat la Jersey sau Guernesay de Napoleon al lll-lea..
E drept că nu apare direct zbuciumul mării sau al poetului, e un haiku mai mult meditativ... Am avut în vedere și acel poem baudelairien, \"L\'homme et la mer\", care vorbește de înfruntarea continuă dintre om (bărbatul aici)și marea care ar simboliza elementul feminin...

Voi încerca 2 variante mai dinamice, invitându-i pe toți cei care doresc sa vină cu noi variante.
Așa învățam să scriem haiku...

Dincolo de stânci
imensitatea mării -
albatroși în zbor

un punct suspendat
pe stâncile de granit -
omul și marea



vuietul mării
se risipește-n valuri -
o barcă în larg

omul pe stâncă -
valuri izbite ritmic
fără odihnă

Dragă Liviu,
acu\' dacă deci ai pus problema \"Sfintei butelci\", o să mă opresc puțin asupra ei...
Un prim simbol ar fi cel al sticlei aruncate pe mare, în urma unui naufragiu: deci ar trebui să conțină un mesaj, acel Help me / us, cum dorești...
Un al doilea sens, mult mai profund, ar fi acela preluat de la Alfred de Vigny, \"Une bouteille a la mer\", în care sticla este opera poetului, aruncată de multe ori pe o mare de indiferență și cu un destin incert...
Aici cred că te-ai simțit tu vizat, ca poet...
Dar sticla poate să fie doar una din plastic, luată de valuri și purtată de furtună în larg, semn de neglijență a celor care au aruncat-o pe plajă sau chiar în apă...
Fiecare vede sticla asta în felul lui...

Îți mulțumesc mult de trecere și interpretare!
Tu ești mereu un oaspete de onoare pe pagina mea...

Dragă Angela,
pentru tine care ești o fină cunoscătoare a literaturii franceze, probabil că modesta mea sticlă îți sugerează foarte multe sensuri...
Pentru că am vorbit deja de anumite simboluri, hai să nu-l neglijăm tocmai pe cel \"De la dive bouteille\" al lui Rabelais, care-i invită pe cei care vin la ea, cu acel \"Trinch\", adică, bea, adapă-te la izvoarele culturii..
Și aici putem asocia cele două simboluri: cel al operei, al destinului acesteia, asemănător cu cel al unei sticle pe mare și cel al divinei butelci rabelaisiene, sursă de cunoaștere, de înțelepciune...

Îți mulțumesc pentru larga deschidere pe care ai dat-o subiectului...

Draga Virginia, cred că nu aruncarea omului în mare este rezolvarea. Eu mă refeream la un moment în care să se întâmple ceva. Nu m-am exprimat limpede. E foarte bine că omul meditează, că lui îi vine în acel moment o idee, dar eu, ca observator, nu văd acest lucru. Asta am vrut să spun. Poate că nu sunt filozof. De fapt, sigur nu filozofez și nici nu pot citi tot ce s-a scris. Poate sunt prea simplă. Dar cred că văd altfel lumea. O văd în mișcare.

Lorraine Ellis Harr a scris câteva observații: cum nu se scrie un haiku. Corneliu Traian Atanasiu le-a tradus. Nu știu dacă sunt pe agonia, dar eu am cam adunat ceea ce am crezut că îmi e necesar în legătură cu haiku-ul.

5. Haiku ISN\'T an intellectual statement - it IS an intuitive response to NATURE.
Haiku-ul nu este o demonstrație de intelectualitate – este un răspuns intuitiv dat naturii.

11. Haiku ISN\'T of human values, morals, judgments, comments, etc. It ISN\'T an epigram or a couplet. It ISN\'T didactic, either overtly or covertly. It IS of Nature & the \"Nature of Things\". Capturing the \"Nature of Things\" is the essence of good haiku.
Haiku-ul n-are de a face cu valorile umane, nici cu morala, judecățile, comentariul, etc. Nu este o epigramă sau un cuplet. Nu e didactic, nici fățiș, nici mascat. El este al naturii și al naturii (esenței) lucrurilor. A surprinde (revela) natura lucrurilor este estența unui bun haiku.

13. Haiku ISN\'T a generalization about something. It IS a specific thing/time/place/season/event. It IS nature poetry in the Japanese sense (ZEN-like). In the present moment.
Haiku-ul nu generalizează. El prezintă un lucru, un moment, un loc, un anotimp, o întîmplare aparte. E poezie a naturii în înțelesul japonez (ZEN). În clipa prezentă/în imediat.

Nu le scriu pe celelalte. Voi căuta adresa la care se găsește articolul.

Cred că e bine să vină și ceilați cititori cu păreri. Poate reușim să descoperim către ce se îndreaptă haiku-ul scris de români. Că sunt mai multe orientări.

Cu prietenie, Maria

http://www.agonia.ro/index.php/personals/230669/Cum_nu_se_scrie_un_haiku

Aceasta e adresa despre care vorbeam.

Dragă Maria,
tu știi foarte bine cât îți datorez și
câte lucruri mai am încă de învățat de la tine ....
Faptul că ești atât de riguroasă în gândire,
că punctezi exact acolo unde trebuie
este dovada marii tale experiențe...
Știi bine că eu sunt precum căluțul nărăvaș
care tot încearcă să o ia de capul lui....
Când tu-mi atragi atenția,
e clar că ceva nu e în regulă cu ceea ce am scris eu...
Eu am glumit cu aruncarea omului de pe stâncă,
putea să fie un sportiv care se arunca în mare,
dar nu aici e buba...
Problema mare este tehnica de surprindere a unui moment,
a traducerii gestului în cele trei rânduri
și a acelei iluminări de moment în mintea cititorului...
De aceea am reluat ideea
și de aceea am invitat și pe alți amatori
să-și spună părerea și să vină cu variante...
Așa învățăm și nu trebuie să ne fie rușine...
La haikudevent, site-il francez ,
Daniel Py, (tu știi bine cine este el),
ne cere mereu părerea,
ne dă mereu variantele lui să i le comentăm...

Îți mulțumesc pentru sfaturi și precizări...

Dincolo de stânci
peste marea adormită
albatroși în zbor


Doru Emanuel

Eu citesc, ascult, notez, încerc. E salutară trimiterea la articolul dlui Atanasiu, dar va trebui să o reiau căci am sărit câteva. Cel mai sugestiv mi se pare al doilea, cel cu punctul suspendat. Sau mai degrabă la haiku nu vorbim de sugestie, ci despre revelare, nu?

Dincolo de stânci
peste marea adormită
albatroși în zbor

Dragă Doru, bine ai venit pe pagina noastră cu avântul tău tineresc!
Eu chiar te așteptam!
Vii ca o briză răcoroasă și proaspătă să ne întinerești spiritele...

Observ că ai făcut o mică schimbare primului meu tristih (nu-i mai spun haiku)...
Ai realizat un contrast între liniștea aparentă a mării și zborul albatroșilor....
Fac și eu niște schimbări...

dincolo de stânci
albatroși în zbor înalt -
cerul de azur

Mă refeream la modul în care scriu românii pentru că, așa cum ai văzut, occidentalii scriu diferit față de noi. Ei accepta un haiku așa cum e cel de-al doilea de mai sus. Și eu sunt pe punctul de a trimite ceva asemănator în Canada. Dacă nu îmi vine altceva în minte. Desigur, pe altă temă. Eu scriu , vreau să scriu, despre pădure, copaci. În temă ar fi și râul, dar încă nu mi-a venit ideea. Din râu ar putea țâșni ceva, ca o broască. Dar să sară în limba engleză!

Discutăm, nu ne supărăm! Din mai multe păreri, alegem numai ceea ce ni se potrivește sau ceea ce ne convine. Ceea ce se pliază pe stilul nostru.

Cu prietenie, Maria

dincolo de stânci -
plonjonul fulgerător
al albatrosului

Nu e broască, dar e bine! (nu e soare, dar e bine... Cojbuc)

Și, poate cineva încearcă să spună ce moment al zilei, sau, mai bine, ce anotimp imaginează aici.

unde? ce? când?
(Maria Tirenescu)

stropi reci pe buric-
plonjonul fulgerător
al albatrosului

Aici haijinul ne comunică indubitabil următoarele aspecte aproximative :) legate de timp și spațiu:
1. Autorul se afla la mare, dezbrăcat, așadar e de presupus că e vară.
2. Autorul nu este în apă, ci face plajă, altfel n-ar fi simțit stropi reci pe buric
3. Dacă face plajă, cerul e însorit.
4. Nu face plaja pe nisip, deoarece e puțin probabil ca pescărușul să plonjeze fulgerător în apă puțin adâncă. Înseamnă că e întins pe un stabilopod.
5. Se află pe stabilopodul încălzit de soare, deoarece nisipul e încă rece. Ne aflăm deci la începutul lui iunie.
6. Stropii sunt reci (confirmare iunie), deoarece apa nu e prea caldă și pentru că e iunie, și pentru că provin de la umbră. Se deduce imediat că totul se petrece după amiaza, altfel apa din imediata apropiere a stabilopozilor ar fi însorită.
7. Întrucât cei mai mulți stabilopozi se află la Mangalia, autorul se află pe această plajă, în dreptul hotelului Atena. E clar că tipul a venit prin sindicat, amărâtul, altfel stătea naibii întins pe un șezlong.
8. Este prima zi de plajă, altfel nu era atât de frapat de stropii reci ai apei.
9. Dacă cercetăm puțin perioadele de cazare la Hotel Atena, deducem că ne aflăm în 12 iunie 2009, la orele 17.30 (mai devreme soarele e periculos), pe primul rând de stabilopozi din Mangalia!
P.S. Este al treilea stabilopod din dreapta, deoarece are o porțiune plană (defect de turnare)

dincolo de stânci -
plonjonul fulgerător
al albatrosului

(GIP)

Dragă Petre, tare mi-e că tu o să prinzi bibanul cel mare...
Ia să vedem!

Cine? - albatrosul
Când? - pauză, aici nu mai e clar...
Unde? - dincolo de stânci, în mare

Mai încercăm!

Succes!

Călin, tu ești la faza de acumulări,
dar parcă o văd acuși pe broscuța lui Basho
sărind din mintea ta iliminată de un gând...

Toujours en avant! Et je ne connais pas le repos, zicea Saint-Ex....

Dragă Maria,
eu am o misiune foarte grea: pe aceea de gazdă.
Trebuie să-mi întâmpin oaspeții dragi, să-i fac să se simtă
bine aici și chiar să-i încurajez, așa cum m-ai încurajat tu mereu..
Tu, fiind de-a casei, stai de veghe cu ochiul critic veșnic treaz la greșeli!
Atrage-ne atenția și îndrumă-ne pe drumul cel bun...

Mulțumim mult pentru marea ta bunăvoință!

mintea ta iluminată

Autorul observă, nu intervine.
Să vedem ce cred eu!

dincolo de stânci -
plonjonul fulgerător
al albatrosului

E o formă cu unde? și ce? Unde? Dincolo de stânci. Ce? Plonjonul albatrosului. Fulgerător poate să lipsească. Dar când? Nu știu. Poate e chiar iarnă.( eu am auzit cât de urât \"cantă\" pescărușii în decembrie la Constanța) Poate e vară, poate e seară. Depinde când vede autorul această scenă. Nu ne spune. Deci, rămâne să ne imaginăm.

dincolo de stânci -
plonjonul albatrosului
orbit de soare

E altceva. Când? Când e soare, poate dimineața, poate seara, dar poate fi amiază.

Ce bine că aveți timp și vreți să discutați!

Cu prietenie, Maria

Dacă la mine te referi, dacă eu sunt autoarea,
atunci îmi caut punctul de observație
pe pânza păianjenului din haigaua ta...
Poate-mi pică cineva în plasă!


Spor la scris!

Vin și eu să-mi spun părerea cu toate că sunt convinsă că nu dețin eu monopolul adevărului!
Orice haiku trebuie sa aibă kireji si kigo.
Cred ca acestor haiku-uri le lipsește in primul rând kigo.
In ce anotimp se întâmpla toate astea? De fapt, Maria a remarcat și ea lucrul acesta. Dar, după cum ai văzut sunt concursuri care au temă liberă cu un cuvânt ce nu este neapărat kigo cu toate că și acolo sunt multe de discutat. La Shiki tema liberă de cele mai multe ori pare că nu este kigo, dar dacă ești mai atent constați că este totuși un kigo deoarece se poate referi și la anotimpul legat de vârsta omului…
Ideea cu sticla goală pe marea in furtuna mi se pare foarte frumoasă, dar mă gândesc că depinde de ce grad este furtuna! Daca sunt valuri prea mari, cred că nu se mai vede sticla goala.
Trebuie cumva sugerat anotimpul. Furtuna poate să fie și vara și cred că și iarna. Poate greșesc...
Important este ca sunt imagini foarte frumoase, dar te rog sa sugerezi printr-un
cuvânt anotimpul. Sau le putem încadra la haiku liber ca la Shiki.

Eu nu prea sunt o susținătoarea acerbă a numărului de silabe, de fapt, ai văzut și tu ca străinii nu fac caz de acest lucru. Ei încearcă să scrie cu cât mai puține cuvinte. De exemplu unde trimit eu pentru concursuri sau reviste trimit in engleză numai in forma 3-5-3. În română este aproape imposibil acest lucru, dar în final caut să am cât mai puține silabe și țin cont să fie în primul rând poezie cu o putere de sugestie cât mai mare.
Pentru ultimul haiku încerc o variantă:

Furtuna de vară -
pe valuri înspumate
o sticlă goală

Valurile înspumate pot să fie după ce a trecut furtuna și sticla goală conține în concepția mea un mesaj de dragoste. Japonezii sunt întotdeauna aluzivi. Ei asociază mereu natura cu propriile sentimente. Dacă vorbim de valuri înspumate este foarte clar că este vorba de mare. Nu trebuie spus nimic explicit, ci doar sugerat. Un haiku trebuie să-ți inducă o stare de reverie, un ecou prelung care să vibreze în tine însuți.
Tu ești o persoană intuitivă și cunoști aceste vibrații…
Mă iartă te rog dacă te-am supărat adăugând acest comentariu.

Cu prietenie,
Magdalena

Mă iartă te rog dacă te-am supărat adăugând acest comentariu.
(Magdalena Dale)

Și dacă Virginia nu te iartă, poți fi mulțumită că ai făcut un lucru bun pentru mine. Și pentru alții, cred. Nimeni nu deține monopolul adevărului (discutabil dacă despre adevăr e vorba aici), dar este bine că persoanele care dețin o parte din el împărtășesc și altora măcar o parte din parte.

Magdalena,
bine ai venit pe pagina mea!
Observațiile tale nu pot decât să mă bucure, pentru că sunt ale unei persoane mai mult decât competente și sunt făcute pe text...
Chiar acesta a fost scopul acestei discuții: să învțățăm și să-i ajutăm și pe alții...
Cred că cel mai bine se învață din greșeli...
Îți mulțumesc mult în numele iubitorilor de haiku și te aștepăm oricând cu mult drag...

să învățăm