Codrul, frate cu japonezul

codru defrișat -
lângă un ciot putrezit
un ghiocel stingher

În felul acesta este și o referință sezonală (Kigo) iar micropoemul ar putea fi un haiku în formă liberă (ce poate avea între 17 și 19 silabe)

Cu stimă

M-am cam grăbit. Lăstarul stingher este un Kigo evident. În al doilea micropoem nu întrevăd vreo referință zonală. Ultimul are . cred că e primăvară devreme când printre frunzele încă mici se pot vedea stelele.
Filonul liric este pronunțat. Nu m-aș încumeta să aduc vreo schimbare

lângă un buștean
husqvarna lui jintarō
fumegă tristă.

replica mea are o referință sezonală ptr. că exploatările forestiere se fac numai iarna, când arborii nu sunt pe sevă.

Vad că vii cu o definiție interesantă - un haiku liber are 17-19 silabe. Eu știam că un haiku liber, în limite rezonabile, nu are nicio restricție, nici măcar scurt-lung-scurt.
În schimb, am auzit că la cenaclul din București s-a discutat o mică relaxare - plus-minus o silabă, mai degrabă minus. Ceva gen 4-7-5, 5-6-5 sau 5-7-4. Dar fără a fi denumit haiku liber.

Dacă mă uit mai bine, haikuul al doilea, într-adevăr, nu are kigo. Nici nu-mi trecea prin cap, imaginea îmi era atât de clară, ca o fotografie. De fapt asta e problema pe care o ridicasem. Haikuurile mele arată ca niște fotografii. Eu aș dori să arate ca niște picturi.

Mulțumesc pentru vizită.

Varianta mea la al treilea, care-mi place cel mai mult:

codru de stejari -
veghind puiul de ciută
steaua polară

sau

ocrotind puiul de cerb


Pentru primul, dar nu e prea reușit:

codru defrișat -
pierdut sub stele, orfan
un lăstar stingher

Ce spuneti?



Doru Emanuel

nu-mi aparține. Am găsit-o într-un material publicat pe site la data de 2005. 05.o2 intitulat \"Concurs Haiku\" semnat de Raul Hulban.
Acolo sunt înserate \"Câteva reguli estetice ale Haiku-ului\" (extras din articolul \"Exerciții de universalitate\" de Dan Mitruț)
Să fie definiția depășită?

Tot participând la concursurile săptămânale și lunare de haiku alături de Dan Norea, am observat că trebuie să citești de mai multe ori aceste mici bijuterii ca să le percepi frumusețea. La prima vedere par uneori banale, nu sar îmediat în ochi. Abia la a doua sau chiar la a treia lectură își revelează frumusețea ascunsă.
Bineînțeles că se pot da mai multe variante la un haiku, fiecare percepe același fenomen în felul lui.
Eu nu doresc să le schimb deloc.
\"Rien n\'est parfait\", spunea vulpea din \"Micul prinț\" al lui Antoine de Saint-Exupery.
Nici haiku-urile lui Dan Norea nu sunt perfecte, dar tocmai această imperfecțiune le dă un farmec aparte.

Iulian, mă bucur că intervii cu o replică, dar n-am auzit niciodată de \"husqvarna\". Încerc să ghicesc: un fel de sobă, folosită la exploatările forestiere, undeva în America Latină ?

Doru, varianta cu puiul de ciută îmi place necondiționat, mi se pare mult mai bună decât toate trei ale mele. Cea cu lăstarul orfan îmi sună un pic lacrimogen. Poate greșesc.

Nicolae Tomescu, în haiku, o părere din 2005 este sigur depășită. De altfel, am văzut haikuuri libere cu structuri ciudate de tot: 4-6-3 sau 8-3-9. Nu comentez dacă e bine sau rău, dar să presupui că două silabe în plus sunt permise, iar cinci silabe nu, asta sigur nu e valabil. Ori 5-7-5, ori haiku liber.

Virginia, mă voi strădui să scriu pentru tine haikuuri cât mai imperfecte, poate te farmec suplimentar :)
Redevenind serios, îți mulțumesc pentru aprecieri.

Dan Norea, pe lângă boala umorului, am observat că mai suferi și de o altă boală: cea a modestiei. Sper să nu fie falsă sau bine jucată.
Pentru că m-ai provocat, o să încerc să-ți analizez puțin primul haiku, deși nu sunt o specialistă în acest domeniu.

codru defrișat -
lângă un ciot putrezit
un lăstar stingher

Mi te închipui plimbându-te, trist și îngândurat printr-un astfel de loc dezolant. Poate cunoșteai acel codru înainte de a fi defrișat, poate te plimbai pe acolo \" băiet fiind\", iar acum n-ai mai găsit nimic din ceea ce te lega de copilărie. Deodată, ceva îți atrage atenția:
lângă un ciot putrezit
un lăstar stingher
Atunci, în inimă îți încolțește o firavă speranță, asemenea acelui lăstar plăpând.

Eu găsesc în acest haiku o sensibilitate picturală, multă delicatețe și speranță în renașterea acelui codru.
Sper din toată inima să nu mă înșel.

Cu modestia ai și n-ai dreptate. În general, la un om modestia e semn de lipsă a încrederii în sine. Din punctul ăsta de vedere, nu sunt deloc modest. Dar dacă recunoașterea valorii altuia se cheamă modestie, atunci da, din când în când sunt modest. Destul de rar, de altfel :)

Analiza pe care o faci mi se pare corectă. Ba, mai mult, îți poți imagina o paralelă cu o situație din viață: război, bunicul vine acasă rănit și bolnav, nepotul e singura speranță de a perpetua familia. Deci ai intuit bine, cuvântul cheie e speranța !

Ce spuneam eu este altceva: tema mi se pare generoasă, în schimb cuvintele în care e îmbrăcată sunt cam sărăcuțe.

Nu greșiți deloc, nu mi-a plăcut nici mie varianta propusă. Este lacrimogenă. Am scris-o la repezeală, era târziu deja. Imediat mi-a părut rău că i-am dat drumul. Dar comentariile nu se pot șterge. Din păcate.
Singurul haiku care mi-a plăcut cu adevărat este al treilea deși le vizualizez si pe celelalte două ca un mare amator de drumeții.

Doru Emanuel

Înseamnă că nu m-am înșelat atunci când l-am votat pe al treilea, acordându-i punctajul maxim.
Și mie mi-a plăcut acesta și l-am considerat cel mai reușit. Degajă multă prospețime și poezie....

Aveți dreptate. Deși primul e un pic mai profund, ultimul e singurul care are în el un strop de poezie. Dar parcă și acolo mi-aș fi dorit altceva decât \"printre frunze\". Ceva de genul

codru de stejari -
prin frunziș zărești numai
steaua polară

Dan, mă bucur foarte mult că te-a „prins” febra haiku-ului. Așa cum spuneam și în altă parte haiku-ul pe lângă cele câteva reguli estetice trebuie să fie POEZIE.
Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar sunteți în eroare în legătură cu ce înseamnă haiku-ul liber. Haiku-ul liber nu se referă la numărul de silabe ci la faptul că haiku-ul are sau un kigo (cuvântul sezonal). Și în mod foarte sigur trebuie respectată o simetrie: scurt, lung, scurt. Și în concursul de pe Romanian Kukai o lună este haiku liber, adică fără cuvânt sezonal și în altă lună haiku obișnuit având kigo. Se pare că nu s-a remarcat acest lucru!

Mi se pare un pic hilar titlul tău, parcă sună un pic anapoda. În mod sigur japonezii sunt foarte legați de natură, de toate transformările mărunte prin care trece ea și mai presus de asta ei se simt parte intrinsecă din natură. Din această cauză poemul haiku în final trebuie să conțină ceva ce te pune pe gânduri, ceva ce te duce cu gândul la cât de efemeră este viața noastră și cât de etern este Universul.

În primul poem ai prins un contrast bun: ciotul putrezit lângă un lăstar. Și parcă mai mult îmi place varianta cu ghiocelul, deoarece accentuează contrastul. Ghiocelul este alb, pur, lângă ciotul putrezit, aproape descompus. O viață începe și alta se sfârșește. Dar viața care începe este atât de efemeră pe când cea care tocmai s-a sfârșit a avut un ciclu mai lung.

Codru defrișat – 5
lângă ciotul putrezit 7
un ghiocel 4

Mai bine o silabă în minus decât una în plus. În afară de asta nu este nevoie de informații suplimentare. Trebuie ca imaginația cititorului să se racordeze la ce ai scris. Și evităm acel \"un\" care se repetă în al doilea și în ultimul vers.

Ultimul haiku cu steaua polară mi se pare foarte frumoasă varianta lui Doru. Amintește de Labiș. Și iar este un contrast dublu între steaua polară și puiul de ciută. Parcă simți frigul când spui steaua polară, ea oricum indică direcția spre nord, spre frig... Și puiul de ciută ghemuit și speriat, cu nările fremătând, aburite. Apoi contrastul dintre existența puiului de ciută și a stelei polare.

La al doilea poem trebuie să te mai gândești. Nu prea înțeleg ce ai vrut să spui cu prăpastia și rădăcinile strâmbe. Tu știi ce ți-a inspirat acest tristih! De altfel, toți cei care au comentat s-au „încumetat” la primul și la al treilea.

Cu prietenie,
Magdalena Dale

adevarat ca tema este foarte importanta, pentru ca nu orice tema deschide inspiratia pentru a scrie haiku si multe nu se potrivesc stilului in sine. ma uit la titlu si nu stiu daca este chiar potrivit. poate pentru o epigrama da. primul haiku are intr-adevar o imagine buna dar daca exista putina lumina in el ar fi fost altceva. daca il citeste mintea atunci totul este ca la carte, dar daca il citeste sufletul lucrurile nu mai stau la fel. putina lumina intre \"putrezit\" si \"stingher\"; un alt cuvant.

la al doilea haiku cuvantul \"buze\" creaza o metafora. luat simplu este un regionalism. gura vaii suna mai bine. buza, buze nu prea merge in haiku. cuvintele \"buze\" si \"strambe\" il ingreneaza si ii dau un inteles ciudat.

la al treilea m-a izbit cuvantul \"numai\". printre frunze se vede numai acea stea. cerul este plin de stele. singularitatea este contrastanta cu trairea in sine a momentului. sa ne imaginam un codru frumos si mai ales noaptea cand sunt si umbrele care ii dau un anumit mister. printre frunze se vede un cer plin de stele sau un cer plin de nori, sau se vede numai luna. haiku-ul este o traire autentica a unui moment, surprinderea clipei, a unei clipe superbe care sa te incremeneasca sa iti dea fiori la frumusetea vazuta. apoi cuvantul \"printre\" ocupa mult loc alaturi de \"numai\". sunt ocupate 4 silabe din al doilea vers cu o prepozitie si cu un adverb. poate era mai frumos ca steaua polara sa fie in al doilea vers alaturi de un verb puternic. si varianta cu puiul de ciuta mi-a placut mult.

daca schimbi titlul si le refaci postandu-le inca o data atunci venim alaturi de tine cu alte comentarii noi.

am citit si ce ai scris cu impresionismul. exista o legatura intre haiku si pictura impresionista.

cred ca senryu te prinde bine. ai tendinta sa pui umor si in lucrurile serioase.

cu prietenie bia

S-ar putea sa ai dreptate cu faptul că un haiku liber înseamnă (și) absența unui kigo, dar la concursul lunar nu este așa cum zici tu, ci un pic diferit: o lună este impusă prezența unui kigo explicit (a unui cuvânt sau a unei expresii care să fie obligatorii în text), altă lună este impus un kigo implicit, o temă care, prin ea însăși, este legată de un sezon. Deci nu se pune problema unui haiku liber (fără aspect sezonal) la Kukai.
Pentru exemplificare, îți citez din enunțurile a două luni consecutive:

ianuarie - \"Luna aceasta, trebuie să trimiteți un poem care să aibă drept kigo ANUL NOU sau orice alte cuvinte sezonale potrivite anului nou.\"

februarie - \"Luna aceasta, trebuie să trimiteți un poem care să includă sintagma LUNA DE GHEAȚÃ (în oricare din formele sale gramaticale). Sintagma este un kigo de iarnă și poemul vostru trebuie să se încadreze în atmosfera acestui anotimp.\"

La discuția despre haiku liber, aș putea adăuga faptul că mai nou este utilizat termenul de haisen, \"o denumire modernă pentru isprăvi moderne, în care nu mai e clară delimitarea dintre haiku și senryu, mai degrabă pentru că lumea umană capătă mai mult spațiu decât cea a naturii și pentru că umorul e prezent\".
Evident, la un haisen nu se pune problema unui kigo.

Titlul meu, e adevărat, a vrut un pic să șocheze. E o parafrază la \"Codrul, frate cu românul\" și pentru că e vorba de o poezie de origine niponă, a ieșit ce a ieșit.

La primul haiku, ai dreptate cu acel \"un\" care se repetă. Dar prezența unui lăstar lângă ciotul putrezit (și nu a unui ghiocel) mi se pare că îi conferă o notă de continuitate, de preluare a ștafetei. Noțiunea de ciclu al vieții induce speranța, cel puțin asta am avut eu în minte.

În poemul al doilea, pinul de pe buza prăpastiei ar trebui să te ducă cu gândul la rezistența în fața vicisitudinilor. Rădăcinile, fie ele contorsionate și pe jumătate în aer, îi conferă pinului stabilitate și apartenență la marea comunitate care e pădurea.

Nu aș dori să rămân mai prejos de cei care au oferit niște variante la haiku-urile lui Dan, așa că voi încerca să cârpesc și eu unul:

un lăstar stingher -
printre frunze veștede
e primăvară?

Erată: cezura trebuia după al doilea vers,
altfel nu are sens.


un lăstar stingher
printre frunze veștede -
e primăvară?

Cristina, ai sesizat bine: citite cu mintea sunt niște haikuuri bune. Citite cu sufletul, mai puțin.
Propunerile tale nu sunt rele, mă mai gândesc.
În al treilea poem, se vede \"numai\" steaua polară pentru că frunzișul e foarte des, nu din cauza norilor. Există o mică fereastră în frunziș prin care se vede steaua polară și nimic altceva.


Virginia, prima observație și-a pierdut sensul, ai corectat singură.
Poemul tău mi-a plăcut. Dar cineva cârcotaș s-ar putea gândi la pleonasm, există două cuvinte sezonale - \"lăstar\" și \"primăvară\".

Nu cred că e vorba de pleonasm: eu pun o întrebare.
În plină lună februarie am văzut urzici și ghiocei cu duiumul. De ce nu ar fi și un lăstar?

Dan Norea, codrul tău plin cu cioate sau cu stejari cu frunziș des a devenit un adevărat câmp de luptă. Hiducii au ieșit la iveală.
Mai lipsesc cei zece samurai și va ieși un adevărat thriller
balcano-niponez.

Cu pleonasmul cred ca ai dreptate. Totdeauna m-am intrebat de ce ghiocelul e kigo de primăvară, când majoritatea apar în februarie, la zero grade.

Cu câmpul de luptă, hm... Îți plac luptele ?

Dan, te rog frumos să mă crezi că nu am mania contrazicerii. Dar insist asupra faptului că haiku-ul liber înseamnă lipsa kigo-ului și nimic altceva. Particip la multe concursuri inclusiv Shiki după care am încercat și noi concursul de pe Kukai și au două secțiuni: cu kigo și fără kigo. Cel fără kigo se numește FREE = LIBER. Formulare lui Corneliu nu cred că este prea fericită, deoarece creează confuzii. Mai particip la un concurs pe Sketchbook unde din când în când se anunță haiku liber și se dă câte o temă care nu are legătură cu kigo. Am să vorbesc cu Atanasiu Corneliu. Toate le fac pe grabă și nu am observat felul în care el a formulat invitația. Mulțumesc că mi-ai semnalat. Din cauza asta sunt bune discuțiile. Ne lămurim asupra lucrurilor. Uite ăsta este link-ul pentru Shiki. Ai să vezi acolo în arhivă tot ce vrei. Toți se iau după acest concurs. Ei sunt adevărații maeștrii.

http://www.haikuworld.org/kukai/

Cu prietenie,
Magdalena Dale

daca un autor are o dezbatere in pagina inseamna ca este citit. dan ne-a cerut implicare si noi am facut-o. fiecare asa cum a inteles textul lui. cred ca cel mai bun lucru poate iesi dintr-o dezbatere strict la ceea ce a dorit autorul sa explicam pe marginea textului sau. poate oricine sa scrie si sa ceara o dezbatere. nu stiu ce haiduci se vad pe aici dar eu cred ca implicarea noastra sincera poate deschide noi forme de a pune in discutie propriile noastre opinii si puncte de vedere.

eu vreau sa vad aceste haiku-uri refacute, poate o alta forma a lor pe aceiasi tema va aduce o mai buna intelegere la ceea ce a vrut sa ne spuna autorul.

o zi buna, bia

Cred că am găsit o variantă și pentru al doilea haiku:

„pădure de pini -
pe buza prăpastiei
rădăcini strâmbe”

pădure de pini -
sfredelește cerul
străpunge munte

Ce spuneți?

Doru Emanuel

Am găsit haiku-uri în formă liberă în scrierile poetului Șerban Codrin. Mai exact, in Marea tăcere. Întrebarea este dacă e nevoie de kigo sau nu. Le transcriu aici și vă rog să trageți concluziile.

\"Fire de praf în clinchetul vaselor

haiku în formă liberă

Străduță –
capătă nume când înflorește
magnolia
*
Cocor deasupra casei –
voi fi fericit
o mie de ani
*
Clinchetul
vaselor de bucătărie –
greierii noaptea
*
După filozofare –
râvna de a săpa
în grădină
*
Vulcan erupând –
furnica nu își întrerupe
urcușul
*
Pe marginea prăpastiei –
curcubeul
în echilibru
*
Cosași îndepărtându-se
mirosul de fân
al soarelui
*
Pe întuneric –
bând la fântână
stelele din ciutură
*
Cheia sub prag –
întâi greierii inaugurând
odăile
*
Alpinistul și luna –
cine ajunge primul
în pisc
*
Ancorată
de propria umbră –
seară de toamnă la țărm
*
Aprinzând lumina –
în candelabru fire
de păianjen
*
Ninge fabulos –
aș dori întâi
să nu se mai termine
*
Oricât de etanș –
zăpada pătrunde
în trenul de noapte
*
Câteva lucruri pe cer –
nimic și pace
albă de iarnă
*
Tunet în larg
pe înserate –
a înțelege tăcerea\"

Cu prietenie, Maria

Codru cafeniu-
vultur aruncat in lan
din intuneric

JO

încerc și eu pădurea cu degetul:

pădure de brad
jos bulgări de zăpadă
arici înverziți

The wind from Mt. Fuji
I put it on the fan.
Here, the souvenir from Edo.

*Edo: the old name of Tokyo..





Sleep on horseback,
The far moon in a continuing dream,
Steam of roasting tea.


Spring departs.
Birds cry
Fishes\' eyes are filled with tears


Summer zashiki
Make move and enter
The mountain and the garden.

*zashiki: Japanese-style room covered with tatamis and open to the garden.

PS
mai pot dauga o carte ... tradusa de poetul Victor Stir... cunoscut in literatura japoneza!

Discutabil acest stil in alte limbi decat japoneza! un gand bun!

Am înțeles intenția ta, dar cred că era mai bine să scrii în română. Eu nu pot să gândesc nici în japoneză, nici în engleză. Poate aș reuși să traduc fiecare cuvânt, dar mi-ar lua mult timp să înțeleg ce a vrut să spună autorul, nu traducătorul.

Și, oricum, ideea era dacă trebuie kigo în haiku-ul în formă liberă. Eu cred că da.


Legat de cartea tradusă... O poți trece în biblioteca virtuală, iar noi o vom căuta și o vom citi.

Cu prietenie, Maria

Doru, bun haikuul tău, dar nu cred că e o variantă, ci unul independent. La mine tema e \"putere și rezistență\", la tine \"putere și mândrie\".

Maria, citisem deja acele haikuuri libere scrise de Șerban Codrin. Și concluzia mea a fost aceeași - \"liber\" se referă la încălcarea structurii 5-7-5, nu la absența kigo. Dar e posibil ca, în viitor, \"libertatea\" să ducă la încălcarea tuturor rigorilor și, în final, orice tristih să poată fi considerat \"de origine niponă\".

Ioana, Liviu, atâta cât mă pricep, haikuurile voastre mi se par reușite. Ambele respectă tema \"codru\", ambele au contraste, policrome și nu numai.

DDD, că a scrie haiku în altă limbă decât japoneza e un lucru discutabil, asta e bine. Rău ar fi fost dacă era indiscutabil !
Oricum, părerea mea e că româna e un pic mai potrivită decât engleza.