Scâncim...ca o rădăcină de val și o apa
Acoperiți de cleiul propriilor noastre inimi
Și ne întrebăm: cine suntem noi?
Ne regăsim printre catargele unei vieți,
Pierduți de șase ori in trei
Te-aș fi iubit până la stele,
Ruină-ngustă și amară,
Uitând de ceasurile rele,
Alerg din inimă-n cămară...
Þepos abisul pe cărare,
Înghesuit între odăjdii;
Huzur de-a valma și e
Hai să dansăm...
pe trotuare mohorâte,
pe cinci petale de chihlimbar,
ce cântă iar,ce cântă rar...
Hai să zâmbim...
pe ape tulburi,
pe alte-ncrâncenate zori,
ce cată-n nori,dansând pe
Prin albăstruia briză chem valul pentru tine,
Dar liniștea din mine e dusă în abis...
Când noi vom fi mereu un chip ales de vis,
Eu te-aș iubi-e clar; tu știi asta mai bine.
Căci am iubirea
Nu știam cum se zâmbește,
ploaia și cerul mistere au fost,
știam doar că cin\' mă iubește
e-n sufletul meu și asta e tot...
Nu cunoșteam acest amănunt,
acum am găsit taine ascunse;
mi-ai
În bătaia vântului mării tăceai,
Frunzișul de iarnă-i castelul de strajă,
Și sigură pe tine-n ochii mei priveai,
Iar ochii tăi cei mari mă aruncau în vrajă.
Iată și cerul și ia și
Iubirea mea ți-o dăruiesc acum de vrei,
Alai de raze în ochii tăi îți pun;
Transformă-mă-n lumină și viața de mi-o iei,
Îti dau totul îndată și n-am să mă opun.
Iubire ca a mea nici îngerii nu
Ce-aș fi făcut eu dacă noaptea
m-ar fi pierdut în veghea ei?
cum mi-aș privi trecută moartea
dacă n-ar fi falnicii tei...
Cum aș fi fost primită azi
printre catargele de fum...
îmi caut pașii
Ce sunet jalnic scoate iarna,
Și ce de vuiet s-a pornit;
Iar tu mă prinzi ușor in brate
Și peste noi a viscolit...
Stăm prinsi cu ghetele-n zăpadă
Și te țin strâns de mâna stângă,
Simt pe
Uite zăpada cum cerne grăbită
Nori ca de aripi de fluturi,
Stau lângă geam și aud în tindă
Fulgii din păr cum ți-i scuturi...
Iată ce iarnă se zbate la uși
Și de ferestre se-agață
eram prea lacomă să mai privesc soarele
florile mă salutau firave
soarta însă m-a respins
codrii plâng ades sub ploaie
și eu strig, și strig, și strig…
nu sunt eu cea care vorbește azi,
eu
Mi se părea că te cunosc,
Dar rănile mă tot opreau
Să te cuprind, și e firesc,
Jaruri in inimă m-ardeau...
De ce m-ai condamnat să sper,
Oare-ai uitat cât te iubeam?
În suflet ninge și e
Stelele au scânteiat amare...
Iar visul meu s-a destrămat;
Să-mi fie trist sufletul oare
Sau blândul vis s-a amânat?
Sau numai soarele apune
Și eu sunt încă fericită...
Deși eu vreau nimeni
Îngerii aveau aripi cu diamante
Și plete cu armuri din rouă;
S-au desfăcut în stropi și plouă,
Plouă cu raze mari,șarmante...
Zefirul sorbea din trandafirii albi
Și îi ningea cu sclipiri
Plouă...gândurile mi se îndoaie
Și sunt stropii ce-mi vorbesc,
Mi-au șoptit un dor de ploaie
Și-am crezut că te iubesc...
Astăzi...plânge luna dulce,
Lăcrimând pe flori albastre,
Inima pe foc
Simțeam pe buze catifea de mare
Și pe ochi suflet de soare;
Copil eram și mă vedeam
Prins între stele și zburam...
Aripi de aur duceam cu mine,
Simțeam fiorul dus de vânt,
Vroiam s-aștept
Ai luat drept om un înger
și ce îți pasă ție?
dar dacă mâine
aș fi pierdută
aș ști...
așadar nu exiști!
sunt frântă,nu merg mai departe...
un suflet vrei tu
sau vrei un suflet din
Cu pielea ei de crin alb ca mătasea,
Iubea lumina și o ruga să stea,
Era crăiasă dulce și în atur frumoasa
Ce cu cerneală-n vise se unduia în stea.
Pe ghimpi pășea mereu dar ea
Privea cu ochii
Extazul mării mă aruncă
Spre norul poleit de soare,
Din mirtul argintat de luncă
Până la litera de sare...
Cântam cu ploaia pe colină
Și pe torentele cu spumă,
Azi o iluzie m-alină
Când
Iubirea-i energie și stupoare,
Este o lance ce m-atinge,
Sau e o vreme cu mult soare;
M-a răsucit când dirul ninge.
Am ochi dar luminiș nu văd,
Doar fum și frunze-mprăștiate,
De la fereastră
Decor de toamnă mohorât,
Cu scrum de frunze arse,
Omătul cerne amorțit
Porfir de dalii roase...
Mălinul e ucis de dor,
Când vede-n cer luceafăr,
Rănit de crudul său amor,
Se crede ziua
Ai fost poet bătut de vânturi
Și ai știut c-o soartă ai,
Îți scriu acum tristele ganduri:
Ce minunat vers așterneai...
Erai o pasăre de ceară,
Cu aripi te \'nălțai spre cer,
Ai repetat acest
Șuieră ploaia în glastre
Și florile-s aspre și netezi,
Iar viscolul ninge albastre
Și dulci ape calde și repezi.
Frunzele rupte în șoaptă
Puhoaie de nori le adună,
Iar vântul se tânguie-n
Nici azi,nici ieri n-am reușit,
Să înțeleg m-am străduit,
Dar n-am aflat și n-am să știu,
Doar când va fi foarte târziu.
Nici azi,nici ieri nu mi s-a spus,
Că soarele va fi apus,
Dar cine
MI