Madalina Ionescu

Să plângi când viața ți-e-mpotrivă, Să plângi când soarta e o urnă, Când tot ce știi că este bine, Se dovedește o minciună. Vedeai ceva ce nu există, Sperai ceva ce nu se poate, Credeai

Imi doresc ceva neclar, Dar sperând încă mai am, O iluzie ce spune, Ce e rău și ce e bine. Imi doresc să sper mereu, Ce e-n suflet știu doar eu, Treci prin viață ca minune, Făr\'-ai spune

De-un argint pur plin de iubire, Se-nvăluie natura-ntreagă, Și e prilej de mântuire, Cu dragostea ce-n suflet poartă. Gingaș trezește iar la viață, Natura toată parcă cântă, Cu al ei glas

De ce iubim? Să suferim, Așa spunea o vorbă veche. Nu știi de ce Nu știi de unde Vine iubirea. Dar știi că vine Că poți iubi Iți pierzi chiar mintea In calea ei. Nu îi poți spune Să

Știai că viața-i un pericol? In calea ei ești mort de mult, Și dacă se întâmplă un miracol E o durere de neprețuit. Știai că viața e o luptă? Un simpu dar venit de sus Iubirea lor e

Pe-o rază de-amurg târziu, Pe-o frunză ruptă de copac Stă visul meu ce îl doresc Și ramuri mici încet se zbat. Pe-un arc de dulce nemurire, Pe-un jar albastru de sclipire, Se-așază a mea

Și noaptea-mi bate iar în geam, Mă uit atent la luna clară, Și vântul suflă ușurel un ram, Iar somnul dulce mă doboară. Visez un înger alb cu aripi, Ce imi rostește numele, Și mă las cuprins

Vezi false râuri de frunze căzătoare Vezi aripi frânte de al tău dor Și simți durerea care te-mpresoară Nu știi de unde vine și ce vrea Dar știi că vrei să fii și tu ca ea. Să poți zbura,să poță

Afară-i cald și nu e ger, Deși demult e iarnă, Copacii toți vor să sosești Cu mantia ta albă... Și e decembrie dar nu-i zăpadă, Crăciun acuși și sărbători de iarnă, Copii toți așteapt-a ta

In gând visez In gând iubesc Și mi se pare banală clipa Când fără gând vom rătăci... In gând mă-ntreb ce rost avem. Putem să spunem ce visăm? Putem alege ce iubim? Putem alege ce

De dorul tău nimic nu mai e bun, Și simt că mor încet și sigur. Și sper că ai să revii in al meu drum, Să te întorci,să nu mai fii singur. Trec zile grele pentru mine-acum, Nu pot durerea ce

Sub țărmul ascuns al depărtării, Sub coasta de zale a uitării, Privesc firav la răpăiala nopții, La râvna de plecare-a porții. Excentrica melancolie știe, Îndurătorul ceas ce o să

Ne naștem în iubire, Trăim o amintire Sperăm o viață dulce, Dar mâine ce va fi? Ne poți tu spune oare, A vieții deslușire, A tainelor prezență, A gândului mister? O mie de probleme, O

Hai să-mi cânți romanțe calde, Peste nouri să plutesc, Vreau să-mi dai puhoaie albe De cununi de tei regesc... Spune-i ploii să m-alinte, Spune-i sincer că mi-e dor, S-aud astăzi dulci

Mi-a sărutat vântul privirea Cu buze dulci de portocal, Când mi-a zâmbit in vis iubirea, Sorbeam nectarul din pocal... Mi-a alintat buzele luna, Mi le-a atins cu brize calde, In păru-i nins

Sunt iar scântei in lacrimi aburinde, Și chipul se transformă-n foc, Și lacrimile imi par sfinte, Invăluite-n flori de soc. Și scad in ochii veșnici, Potopuri de spini lunecoși, Și ochii mi-s

Sub spic de grâu gălbui de aur, Sub râuri reci de ape limpezi Deasupra-i cer de valuri albe, Și peste mantie de soare. Și ghiocei de soare dulce, Răsar încet prin vale Sorbind a dimineții