Madalina Ionescu

Amintește-ți cununa din stele arzânde, Ce fruntea intreagă-ți apasă, Și uită de lacrimi de sânge curgânde, Ce nouri in suflet iți lasă. Amintește-ți de ochii ce raze adună, Oprește in tine

Surâd și mă-nnec in clipe de fier, Cuprind cu o mană zarea pustie, Și astăzi mă simt mai mult decât ieri, Ferice și blândă-și lumea nu știe... Surâsul e-o nimfă ce

S-au ofilit sub setea zării, Puhoaiele de flori albastre, Și s-au topit cu apa mării, Și gladiolele din glastre. Cuprins de arșița e norul, Pe care fumul l-a-ntristat, El se atinge-ncet de

M-am inecat in propria-mi otravă, O otravă dulce din suflet strămutată, Am incercat s-o gust să văd cum e, Și-am simțit că nici moartea nu există. Otrăvuri dulci sunt bucuriile, Nu vreun

Pe bolta rece de cleștar, Un soare tremură duios, Și stelele se mișcă rar, Și dulce parcă dar nervos... O stea clipește-ncet și cald, Iar focul ei pătrunde-n zare, Sub luna cea de nouri

In ochii tăi cei plini de nalbe, Mă oglindesc necontenit, Și iți culeg din ei doar albe, Firave lacrimi de zenit. In ochii tăi suspină marea, Și ea se vaită și se plange, In ochii tăi zăresc

In miez de primavara,in plina luna mai, Se leagana copacii impinși de tandrul vant, Și florile se mișca in valuri de alai, Se bucura natura cu ochii larg razand. Dar ninge cu flori albe ce par

E roșu de lacrimi de jale, Firav e ca luna din nori, Și plange in roua din vale, Graunte de aur din sori... Lacrimi de floare batuta de soarta, Preling o tristețe rupta din stele, Si luna de

Stăteam intoarsă către soare, Sperând că mă va lumina, Și mă visam ades la mare, Când pe nisip eu voi călca. Și am idei cum n-are marea, Cand stau in ploaie ma gândesc, Și vreau și-acum să

S-a vestejit pădurea cu lemnul de stejar, S-a ofilit și floarea cu spinii de-argint, Doar ochiul se indoaie in lacrima de jar, Cand picuri mici de rouă se văd din el curgând. Și spinii de pe

Þi-aș trimite-n vis iubirea delicata, Sa o pastrezi cu tine-și nimeni sa n-o vada, Și ți-aș trimite vara cu florile-i de sange, Cand viata iți e cruda si inima iți plange... Þi-aș trimite-n vis

Se lasă inserarea ușor peste izvoare, Și se inneacă marea in razele de soare, Se bucură natura de umbra delicată, Și se-nnoptează iarași in lacrima uitată. Se inserează-n crânguri și soarele

Gingasa faptura te-am cules, Si dintr-atatea te-am ales, Tu floare mica-nrourata, As vrea sa te ating o data... Si chipul tau pare de vis, Caci esti plapanda si firava, Ti-am zis

Ciresu-nalt din curtea noastra, Si el a atipit, Vestmant si-a pus ca de matase Surasul inflorit. Si ghiocei si viorele, Stau tolaniti pe jos. Racoarea noptii ii imbie Sa viseze frumos. Si

Ti-s ochii plini de valvataie, Abia eu azi am observat, Ei parca rasuflarea-mi taie, Cand te privesc neincetat. Ti-s ochii lung purtati de vant, Privesc prin ei si ma zaresc, In ochiul tau

Inmugurit-au iar copacii, S-au imbracat in verde frac, S-au facut verzi pana si racii, De-al primaverii zane drag. Inmuguresc copacii in nestire, Si simt si ei iubirea, Ce in a lor dulce

As vrea sa am aripi de soare, Sa beau nectarul din iubire, Sa pot avea ramuri din mare, Pe care valul sa-l ingane. As vrea s-adorm in palma verii, Sa ma arunc in dulcea apa, Sa pot sa

Din acuarela mea cea veche, Am inceput sa-ti pictez chipul, Un chip ce nu are pereche, Cu niste ochi de iti dai duhul. Cu negru-ti fac ochii adanci, Ce in lumina se cuprind, Dar eu te rog sa