Madalina Ionescu

Iubirea mea ți-o dăruiesc acum de vrei, Alai de raze în ochii tăi îți pun; Transformă-mă-n lumină și viața de mi-o iei, Îti dau totul îndată și n-am să mă opun. Iubire ca a mea nici îngerii nu

Simțeam pe buze catifea de mare Și pe ochi suflet de soare; Copil eram și mă vedeam Prins între stele și zburam... Aripi de aur duceam cu mine, Simțeam fiorul dus de vânt, Vroiam s-aștept

E roșu de lacrimi de jale, Firav e ca luna din nori, Și plange in roua din vale, Graunte de aur din sori... Lacrimi de floare batuta de soarta, Preling o tristețe rupta din stele, Si luna de

In miez de primavara,in plina luna mai, Se leagana copacii impinși de tandrul vant, Și florile se mișca in valuri de alai, Se bucura natura cu ochii larg razand. Dar ninge cu flori albe ce par

S-au ofilit sub setea zării, Puhoaiele de flori albastre, Și s-au topit cu apa mării, Și gladiolele din glastre. Cuprins de arșița e norul, Pe care fumul l-a-ntristat, El se atinge-ncet de

As vrea sa am aripi de soare, Sa beau nectarul din iubire, Sa pot avea ramuri din mare, Pe care valul sa-l ingane. As vrea s-adorm in palma verii, Sa ma arunc in dulcea apa, Sa pot sa

Pierdut sub nouri grei de piatră, Privesc cenușa timpului trecut. Și amintirea-i strămutată Prin gândul meu dintâi pierdut. Și viața mea e o ispravă, Și gândul meu e tot un fapt. Pierdut mă

Spune-mi cine-ți aduce-n suflet vara, Și cine te iubește când deseori greșești, Și cine-ți dă o mână când norii își fac iară, Din chipul tău de stele lumini de sori cerești? Spune-mi cine îți

Un dulce vis ce n-a apus, Un dulce cânt ce azi ascult, O mică floare de rubin, Copilărie ce te-ai dus... Trec ani în șir, Trec nopți la rând, Îmi bate-n geam firav și blând, A mea

Petală albă de lumină, Tezaur sfânt al vieții noastre, De ce ne lași când ne era mai bine? De ce ne iei în palma ta, Ne mângâi dulce cu al tău mister, Ne faci să credem că nu vei mai

Am să lipsesc o zi din viața asta crudă, Am să lipsesc o viață și vreau să regasesc, Nu vreau decat sa zbor si nimeni sa n-auda, Nu vreau decat tacere in timp ce falfaiesc... Am sa gasesc o

eram prea lacomă să mai privesc soarele florile mă salutau firave soarta însă m-a respins codrii plâng ades sub ploaie și eu strig, și strig, și strig… nu sunt eu cea care vorbește azi, eu

S-a dus amarul vieții și salba de furtuni, S-a dus iubirea dulce și patimile-n zbor, Și poate și credință,dar poți să mai aduni În tine vag speranța pierdută din amor. S-a dus susurul apei în

Mai dă-mi o clipă de fericire, Să pot să cred in nemurire, Să-mi las și visul să-mi alunge, Tristețea ce in suflet frânge. Mai dă-mi un ceas să aud marea, Și să-mi innec in ea uitarea, Să pot

Nu știam cum se zâmbește, ploaia și cerul mistere au fost, știam doar că cin\' mă iubește e-n sufletul meu și asta e tot... Nu cunoșteam acest amănunt, acum am găsit taine ascunse; mi-ai

Oprește-mi piciorul ce calcă grăbit, Și leagă cu raze cărarea de spini, Oprește și clipa să n-o mai ascult, Oprește și ruga in timp ce te-nchini. Oprește-mi durerea ce-o mătură vântul, Și

Te-ai înălțat să-mi vii în cale din astă mare-nsângerată, Eu te ador-ești zeul meu și inima azi imi arată, Poseidon sau doar Neptun,tu ești trufia prinsă-n vise, Căci tu ai lacătul iubirii și poți

Sunt lacrimi ce imi sorb speranța, Sunt vise ce dau cutezanța, Dar nu sunt vrăji sa dea iubirea, Și nici dureri sa dea mâhnirea. Sunt ore care trec uitate, Sunt clipe ce rămân iertate, Dar nu

Te-aș fi iubit până la stele, Ruină-ngustă și amară, Uitând de ceasurile rele, Alerg din inimă-n cămară... Þepos abisul pe cărare, Înghesuit între odăjdii; Huzur de-a valma și e