Poezie
Așa s-au născut flăcările...
nu am capăt
1 min lectură·
Mediu
eram prea lacomă să mai privesc soarele
florile mă salutau firave
soarta însă m-a respins
codrii plâng ades sub ploaie
și eu strig, și strig, și strig…
nu sunt eu cea care vorbește azi,
eu sunt ea sau ele
glastrele plâng spre ferestre
cerul nu mai are capăt
iar vara întârzie…
nu sunt crengi de trestie
și nici neaua nu e puf,
eu sunt eu sau eu sunt tu
bat din palme și merg mai departe…
cred că aș fi eu însă nu știu
capătul spre cea lume
mă imping toate ferestrele
să privesc inăuntru…
dar nu mai am dorință
printre suspine
și atât de sensibil,
tabloul trist
și alte portrete
printre care al meu…
grădina,
să te ferești de ea
exist sau nu?
002.499
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Madalina Ionescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Madalina Ionescu. “Așa s-au născut flăcările....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/madalina-ionescu/poezie/1766958/asa-s-au-nascut-flacarileComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.