Poezii

Scâncim...ca o rădăcină de val și o apa Acoperiți de cleiul propriilor noastre inimi Și ne întrebăm: cine suntem noi? Ne regăsim printre catargele unei vieți, Pierduți de șase ori in trei

MIMadalina Ionescu

0

0

Te-aș fi iubit până la stele, Ruină-ngustă și amară, Uitând de ceasurile rele, Alerg din inimă-n cămară... Þepos abisul pe cărare, Înghesuit între odăjdii; Huzur de-a valma și e

MIMadalina Ionescu

0

0

Hai să dansăm... pe trotuare mohorâte, pe cinci petale de chihlimbar, ce cântă iar,ce cântă rar... Hai să zâmbim... pe ape tulburi, pe alte-ncrâncenate zori, ce cată-n nori,dansând pe

MIMadalina Ionescu

0

1

Prin albăstruia briză chem valul pentru tine, Dar liniștea din mine e dusă în abis... Când noi vom fi mereu un chip ales de vis, Eu te-aș iubi-e clar; tu știi asta mai bine. Căci am iubirea

MIMadalina Ionescu

0

1

Nu știam cum se zâmbește, ploaia și cerul mistere au fost, știam doar că cin\' mă iubește e-n sufletul meu și asta e tot... Nu cunoșteam acest amănunt, acum am găsit taine ascunse; mi-ai

MIMadalina Ionescu

0

1

În bătaia vântului mării tăceai, Frunzișul de iarnă-i castelul de strajă, Și sigură pe tine-n ochii mei priveai, Iar ochii tăi cei mari mă aruncau în vrajă. Iată și cerul și ia și

MIMadalina Ionescu

0

0

Iubirea mea ți-o dăruiesc acum de vrei, Alai de raze în ochii tăi îți pun; Transformă-mă-n lumină și viața de mi-o iei, Îti dau totul îndată și n-am să mă opun. Iubire ca a mea nici îngerii nu

MIMadalina Ionescu

0

0

Ce-aș fi făcut eu dacă noaptea m-ar fi pierdut în veghea ei? cum mi-aș privi trecută moartea dacă n-ar fi falnicii tei... Cum aș fi fost primită azi printre catargele de fum... îmi caut pașii

MIMadalina Ionescu

0

0

Ce sunet jalnic scoate iarna, Și ce de vuiet s-a pornit; Iar tu mă prinzi ușor in brate Și peste noi a viscolit... Stăm prinsi cu ghetele-n zăpadă Și te țin strâns de mâna stângă, Simt pe

MIMadalina Ionescu

0

1

Uite zăpada cum cerne grăbită Nori ca de aripi de fluturi, Stau lângă geam și aud în tindă Fulgii din păr cum ți-i scuturi... Iată ce iarnă se zbate la uși Și de ferestre se-agață

MIMadalina Ionescu

0

0

eram prea lacomă să mai privesc soarele florile mă salutau firave soarta însă m-a respins codrii plâng ades sub ploaie și eu strig, și strig, și strig… nu sunt eu cea care vorbește azi, eu

MIMadalina Ionescu

0

0

Mi se părea că te cunosc, Dar rănile mă tot opreau Să te cuprind, și e firesc, Jaruri in inimă m-ardeau... De ce m-ai condamnat să sper, Oare-ai uitat cât te iubeam? În suflet ninge și e

MIMadalina Ionescu

0

1

Stelele au scânteiat amare... Iar visul meu s-a destrămat; Să-mi fie trist sufletul oare Sau blândul vis s-a amânat? Sau numai soarele apune Și eu sunt încă fericită... Deși eu vreau nimeni

MIMadalina Ionescu

0

2

Îngerii aveau aripi cu diamante Și plete cu armuri din rouă; S-au desfăcut în stropi și plouă, Plouă cu raze mari,șarmante... Zefirul sorbea din trandafirii albi Și îi ningea cu sclipiri

MIMadalina Ionescu

0

0

Plouă...gândurile mi se îndoaie Și sunt stropii ce-mi vorbesc, Mi-au șoptit un dor de ploaie Și-am crezut că te iubesc... Astăzi...plânge luna dulce, Lăcrimând pe flori albastre, Inima pe foc

MIMadalina Ionescu

0

1

Simțeam pe buze catifea de mare Și pe ochi suflet de soare; Copil eram și mă vedeam Prins între stele și zburam... Aripi de aur duceam cu mine, Simțeam fiorul dus de vânt, Vroiam s-aștept

MIMadalina Ionescu

0

0

Ai luat drept om un înger și ce îți pasă ție? dar dacă mâine aș fi pierdută aș ști... așadar nu exiști! sunt frântă,nu merg mai departe... un suflet vrei tu sau vrei un suflet din

MIMadalina Ionescu

0

1

Cu pielea ei de crin alb ca mătasea, Iubea lumina și o ruga să stea, Era crăiasă dulce și în atur frumoasa Ce cu cerneală-n vise se unduia în stea. Pe ghimpi pășea mereu dar ea Privea cu ochii

MIMadalina Ionescu

0

0

Extazul mării mă aruncă Spre norul poleit de soare, Din mirtul argintat de luncă Până la litera de sare... Cântam cu ploaia pe colină Și pe torentele cu spumă, Azi o iluzie m-alină Când

MIMadalina Ionescu

0

0

Iubirea-i energie și stupoare, Este o lance ce m-atinge, Sau e o vreme cu mult soare; M-a răsucit când dirul ninge. Am ochi dar luminiș nu văd, Doar fum și frunze-mprăștiate, De la fereastră

MIMadalina Ionescu

0

0

Decor de toamnă mohorât, Cu scrum de frunze arse, Omătul cerne amorțit Porfir de dalii roase... Mălinul e ucis de dor, Când vede-n cer luceafăr, Rănit de crudul său amor, Se crede ziua

MIMadalina Ionescu

0

0

Ai fost poet bătut de vânturi Și ai știut c-o soartă ai, Îți scriu acum tristele ganduri: Ce minunat vers așterneai... Erai o pasăre de ceară, Cu aripi te \'nălțai spre cer, Ai repetat acest

MIMadalina Ionescu

0

0

Șuieră ploaia în glastre Și florile-s aspre și netezi, Iar viscolul ninge albastre Și dulci ape calde și repezi. Frunzele rupte în șoaptă Puhoaie de nori le adună, Iar vântul se tânguie-n

MIMadalina Ionescu

0

0

Nici azi,nici ieri n-am reușit, Să înțeleg m-am străduit, Dar n-am aflat și n-am să știu, Doar când va fi foarte târziu. Nici azi,nici ieri nu mi s-a spus, Că soarele va fi apus, Dar cine

MIMadalina Ionescu

0

0